Urmele norilor...

Pe nemărginitele câmpii ale cerului, norii vin şi norii trec, într-un joc atmosferic permanent. În efemeritatea lor norii aleargă de la o zare la alta şi desenează pe cer forme desluşite uneori numai de cei care reuşesc să le citească cu ochii sufletului.
Oricât de mulţi nori ar trece peste el, cerul în infinitatea lui rămâne acelaşi şi nu trece niciodată. El rămâne acolo, întotdeauna netulburat de trecerea norilor pentru că cerul este etern. Norii, oricât de negri şi de plini de furtuni ar fi, nu-l vor putea umbri definitiv niciodată pentru că puterea cerului asupra norilor este absolută.
Precum norii, peste cerul sufletului nostru evenimente vin şi evenimente trec. Odată cu ele vin şi o mulţime de experienţe, trăiri şi simţiri. Emoţiile, sentimentele şi trăirile noastre sunt precum norii cerului, nu stau locului o clipă, ele vin, se duc, revin, totul e mereu schimbător şi în continuă mişcare.
Simţămintele şi reacţiile noastre emoţionale în faţa evenimentelor prin care trecem sunt trecătoare ca norii, stările sufletului sunt schimbătoare ca norii, însă esenţa sufletelor noastre este ca cerul. Esenţa noastră sufletească este plămădită din ţesătura nemuririi, peste care trec norii clipelor. Ca şi norii, experienţele prin care trecem sunt deosebite una de cealaltă şi în scurta lor trecere peste cerul sufletelor noastre fiecare ne comunică ceva despre noi şi despre viaţa pe care o trăim. Fiecare experienţă aduce cu ea oportunitatea de a învăţa ceva nou. Însă, spre deosebire de norii cerului, câteodată experienţele prin care trecem lasă urme peste cerul sufletului nostru. Indiferent dacă sunt bune sau rele, toate ne aduc experienţe de care sufletul nostru are nevoie pentru creşterea lui.
Existenţa sufletului uman este o călătorie permanentă între două ceruri, unicul ei scop fiind evoluţia prin iubire. Orice experienţă sufletească nouă aduce cu ea o informaţie nouă, absolut necesara procesului de evoluţie. Un nou mod de a percepe şi de a reactiona la ceea ce se petrece în vieţile noastre. În toate evenimentele prin care trecem putem găsi informaţii importante despre noi înşine. Uneori, evenimentele din vieţile noastre aduc cu ele nu numai experienţe fizice, mentale, psihice, ci şi adevărate furtuni de informaţie pură care au darul de a ne ajuta să ne descoperim mai mult pe noi înşine... de a descoperi valori şi puteri pe care nu credeam că le putem găsi în noi.
Cele mai profunde învăţăminte le tragem, însă, din experienţele care ne tulbură în mod trist sufletul. Cine oare nu a trecut niciodată prin experienţe triste? Cine oare nu s-a simţit niciodată trist atunci când în schimbul bunătăţii şi iubirii pe care a oferit-o, a primit ca răspuns doar indiferenţă şi nepăsare?
Tristeţea şi dezamăgirea cea mai adâncă devine valoroasă pentru creşterea sufletului nostru atunci când îi dăm voie să ne comunice acel lucru important pentru care a venit la noi. Soarele bucuriei nu poate străluci decât pe cerul acceptării a ceea ce suntem în interior şi a ceea ce simţim cu adevărat în inimă. Clipele trăirilor noastre, fie bune, fie rele, sunt întotdeauna ca norii – vin şi se duc. Însă, în esenţa divină a sufletului nostru, noi suntem ca cerul. Suntem mici petece de albastră nemurire, însetate după infinit, ce strălucesc deplin numai în Lumina Divină a iubirii. Suntem privitori tăcuţi ai întregului joc al norilor. Uneori ei vin pe cerul sufletelor noastre albi şi frumoşi, alteori vin negricioşi, deprimanţi şi aducători de furtuni sentimentale. Uneori sunt plini de ploaia melancoliei şi alteori sunt plini de frământări şi aşteptări. Uneori ei aduc o mare bucurie inimii, alteori doar vânt şi grindină aducătore de insomnie. Uneori aduc inundaţii de lacrimi, alteori ei dau viaţă viselor noastre paradisiace. Indiferent de culorile norilor ce trec peste cerul sufletului nostru, atâta timp cât rămânem ferm ancoraţi în dorinţele noastre de fericire; indiferent cum ar fi norii noştri, buni sau răi, frumoşi sau urâţi, norii evenimentelor din vieţile noastre nu vor putea niciodată să schimbe dorinţa fundamentală a sufletului nostru: aceea de a fi fericiţi mai presus de nori, de măriri, de vise şi uneori chiar mai presus de cer. Fericirile care plutesc la câţiva metri deasupra celui mai înalt cer sunt aduse numai de cele mai înalte iubiri. Cu cât vom învăţa să iubim mai înalt, cu atât mai înaltă va fi fericirea noastră.
Pentru evoluţia sufletului nostru, atât timp cât trăim trebuie să aşezăm iubirea pe cel mai înalt loc din viaţa noastră, să o aşezăm undeva deasupra norilor, în aşa fel încât ea să fie în viaţa noastră, cel mai înalt lucru pe care îl posedăm. Să fie, astfel, cel mai apropiat lucru de cer pe care îl avem.
Când urmăreşti să trăieşti şi să dăruieşti din plin iubirea adevărată, nu mai eşti focalizat pe norii trecători din viaţa ta. Când admiri frumuseţea esenţei fiinţelor iubite din viaţa ta, tu admiri cu adevărat cerul lor interior. 
Atunci când vei realiza că în esenţa sufleteasca a fiecărui suflet există frumuseţe cerească nemărginită, atunci nimeni nu ţi se va mai părea rău sau urât, atunci întreaga omenire va fi minunată prin însăşi frumuseţea interioară a esenţei divine ce străluceşte în centrul fiecărui suflet.
Însă dacă vei continua să vezi numai acţiunile şi faptele unui om, atunci nu vei putea niciodată să-i vezi întreaga frumuseţe a sufletului, pentru că privirea îţi va fi umbrită de norii trecători ai acţiunilor sale. 
Când tot ceea ce vezi pe cerul sufletului unui om sunt doar norii lui, impresia ta despre el va fi de multe ori negativă şi nu vei putea niciodată să-i admiri pe deplin frumuseţea înaltă a sufletului său. 
Şi chiar dacă acea persoană ar fi, prin excepţie, cea mai perfectă din lume, tot vei descoperi că, la nivel material şi uman, ea este înclinată, în mod natural şi firesc, să comită greşeli în ceea ce priveşte acţiunile ei. Fără greşelile noastre nu am putea să mergem înainte. Alegerile şi greşelile fac parte din procesul de creştere sufletească. Dacă urmăreşti numai acţiunile vieţii, ferindu-te să simţi sentimentele şi emoţiile, din teamă de a nu suferi, în fapt îţi vei irosi întreaga viaţă, iar la final vei avea de înfruntat reproşul de a nu fi simţit că ţi-ai trăit viaţa din plin.
Orice s-ar întâmpla în viaţă, oamenii nu sunt prizonierii acţiunilor şi întâmplărilor, ci mai degrabă prizonieri ai propriului mod de a gândi. Fiecare acţiune aduce cu ea ceva bun şi ceva rău. Binele şi răul sunt două aspecte ale aceleiaşi monede. Ele depind, de cele mai multe ori, de punctul de vedere al fiecăruia. Ceea ce este bun pentru tine poate fi rău pentru altul, şi viceversa. 
Atunci când reuşim să privim o persoană cu ochii sufletului, înlăturând acţiunile sale, abia atunci putem să vedem pe deplin cât de frumoasă este. Şi asta pentru că adevăratele comori ale unui om se găsesc în profunzimea sufletului său. Comori minunate, cum sunt sentimentale curate, bunătatea, puterea cu care iubeşte, pasiunile şi harurile sale, forţa interioară cu care se ridică atunci când furtuna încearcă să-l îngenuncheze, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, spiritul liber, credinţa şi, mai ales, lumina iubirii pe care o reflectă în jurul său. Fără toate aceste comori, oricât de multe bogăţii materiale ar deţine cineva...în realitatea infinită şi nepieritoare a cerului va fi întotdeauna un om foarte, foarte sărac.
În viaţa omului, totul este trecător ca şi norii. Numai comorile ce strălucesc pe cerul sufletului rămân neschimbate. Norii care traversează cerul sufletului nostru au, fiecare, câte un rol întemeiat în jocul vieţii. Atunci când vom începe să înţelegem mai bine că norii ce apar în vieţile noastre pot fi alcătuiţi din experienţe ce pot fi trăite intens, cu iubire...mai multă sau mai puţină, după puterea fiecăruia de a iubi şi de a dărui, că putem să punem aripi de iubire viselor noastre chiar şi atunci când cerul sufletului ne este acoperit de nori grei, că mai toate emoţiile noastre pot fi clipe de adevărată trăire, fie ea mai colorată, mai pură, mai tulbure, mai plină de frică sau de îndoială, atunci vom învăţa că trecătoarele noastre emoţii ne ajută să evoluăm şi ne fac să fim cei care suntem astăzi.
Nu uitaţi niciodată că, indiferent de numărul norilor ce străbat cerul sufletelor noastre, soarele iubirii divine va străluci întotdeauna peste tot şi peste toate şi niciun nor nu va putea niciodată să-l acopere definitiv. 
Nu vă temeţi niciodată de evenimentele pe care le aduc norii în vieţile voastre.
Trăiţi intens totul, trăiţi din inimă şi pentru inimă, simţiţi mult, simţiţi enorm, îmbrăţişaţi-vă dorinţele, recunoaşteţi-vă sentimentele şi mai ales, dăruiţi din plin tuturor, lumina iubirii ce străluceşte pe cerul sufletelor voastre. 
Iubirea să vă fie scut şi pavăză oriunde aţi străluci voi !
Trăiţi-vă din plin viaţa şi...iubiţi-vă norii!

~~ Imagine grafica si text - EIN © 2013 ~~

.

Rugămintea unui inger...

Rugămintea unui înger

Când norii negri se adună și întuneca privirea ta,
Când noaptea suferinței îți pare nesfârșită,
Când sus pe cer nu strălucește nicio stea,
Tu amintește-ți omule că sunt întotdeauna lângă tine,
Ca să îți dăruiesc lumina mea!

Când ai căzut și nu-ți mai regăsești puterea de a te ridica,
Tu nu te teme nicio clipa suflete,
Doar cheamă-mă și am sa fiu aripa ta.
Căci datoria mea cerească e să te ocrotesc, să-ți fie întotdeauna bine,
Eu doar atât te rog să-ți amintești că sunt mereu cu tine!

Când oamenii pe care îi iubeai prea mult,
După ce au luat tot ce aveai mai bun de dat,
Și apoi prea repede, cu nepăsare te-au uitat,
Tu nu te tulbura prea tare, căci eu nicicând nu te-am abandonat!
E datoria mea cerească sa te iubesc prea mult,chiar mai presus de mine,
Eu doar atât te rog, fii bun, fii om,
Și amintește-ți că sunt întotdeauna lângă tine!

Când dorul de cei dragi cu mii de lacrimi nu poți să ți-l alini,
Și singurel pe lume pășești printre străini,
Când porți în tine numai vise stinse,
Și lumea în jurul tău e plină de venin,
Când nimeni nu mai vede cum ești cu adevărat,
Tu nu mai plânge omule,
Căci nicio clipă singur nu ai fost lăsat!
E datoria mea cerească sa îți fie mereu bine,
Eu doar atât te rog, fii blând, fii tare,
Și amintește-ți că locul meu e lângă tine!

Când nesfârșite mări de bratele iubirii tale te despart,
Când cerul plânge și întunecimea în care te afli e mult prea greu de suportat,
Când oamenii în care te încredeai mai mult, la greu, cu toții te-au lăsat,
Când dragostea ce o purtai în suflet în mii de cioburi s-a împrăștiat,
Tu nu mai plânge suflete, căci eu nicicând nu te-am uitat!
E datoria mea cerească să te păzesc când răul vine,
Eu doar atât te rog, fii omenos, fii iubitor,
Și amintește-ți că sunt întotdeauna lângă tine!

Ridică-ți inima și însuflețește-ți viata omule,
Lumina cerului sălășluiește în tine,
Fii fericit, iubește totul și apoi trăiește asa cum se cuvine,
Eu doar atâta te mai rog, fii bucuros, fii încrezător,
Și amintește-ți că sunt mereu cu tine!

~~ Imagine grafica și text - EIN © 2013 ~~

...

Cateva momente de nemurire...

In pelerinajul nostru prin viata vizitam locuri unde sufletul nostru insetat dupa frumusete si fericire se umple de bucurie si de traire vie. Locuri care daruiesc amintiri nepieritoare peste ani si care ne dau aripi de visare si zbor atunci cand le rememoram. Sta in esenta sa Divina ca sufletul sa simta intotdeauna o nevoie profunda de frumusete, asa cum trupul simte nevoia de hrana. Fara frumusete sufletul nu poate exista si prospera. Atunci cand din cauza rutinei care parca ne orbeste capacitatea de a percepe frumusetea, a obisnuintei, a stresului cotidian si a conditionarilor sociale nu mai suntem capabili sa vedem frumusetile lumii in care traim, simtim nevoia sa ne oprim un pic si sa rememoram in noi locurile in care sufletul nostru a simtit ca traieste cu adevarat. Cu cat sunt mai îndepartate in timp si spatiu, cu atat ni se par mai frumoase si mai minunate. Uneori cu totii ne intoarcem la ele in gandurile noastre cu suava nostalgie pentru a satisface pentru o clipa foamea de frumos a sufletului. Astfel ne oprim putin din cursa nebuneasca a vietii noastre si furam timpului cateva minute de nemurire spre rememorare a clipelor topite in timp.
Dulci minute in care ne lasam sufletul sa calatoreasca pe aripile amintirilor inapoi la locurile dragi noua. Fie ca e vorba de locurile copilariei, de casa parinteasca, de livada cu ciresi, de parcul primului sarut sau pur si simplu de locuri dragi in care am trait candva, fiecare din noi pastreaza in inima lui amintiri pretioase ale unor locuri minunate...ale unor ''locuri de suflet''. Ele sunt acele locuri speciale pentru noi, acolo unde ne-am simtit ca si cum cerul s-ar fi deschis aproape de capetele noastre, iar ingerii ar fi coborat si ne-ar zambit cu angelica candoare. Exista, pentru fiecare din noi, locuri in care timpul pare ca se opreste in loc pentru putina vreme si ne acorda exceptia trairii catorva minute de dulce nemurire. Negresit, intalnim cu totii in calatoria prin viata locuri pe care le asociem in mintea noastra cu frumusetile intalnite sau cu minunate clipe de bucurie petrecute alaturi de oamenii care ne-au facut sa ne simtim speciali, la fel ca si locurile acelea.
Locurile au, la fel ca si oamenii, frumusetile lor, important este sa doresti sa le vezi. In viata, modul în care privesti lumea din jurul tau iti va determina intotdeauna realitatea in care traiesti si, astfel, locurile pe care le privesti îti ascund sau îti reveleaza frumusetea lor. Frumusetea, insa, tine mai mult de suflet decat de materie. Si asta pentru ca numai cu sufletul se poate percepe cu adevarat frumusetea. Fara puterea de percepere a frumusetii care se gaseste in sufletele noastre nu am putea niciodata sa ne bucuram din plin de un apus de soare, de zborul unui fluture, de muzica ploii, de jocul norilor pe cer sau de zambetele celor dragi.
Frumusetea este o conditie sine qua non a sufletului. Frumusetea nu exista numai undeva in lumea exteriora, ea exista mai intai de toate in sufletele noastre si apoi se reflecta in lumea inconjuratoare, dupa ce este sufleteste inmultita...ea este mai aproape de inima noastra decat propria respiratie.
Frumusetea este ca o floare pretioasa si sensibila ale carei petale se deschid numai atunci cand este atinsa de razele iubirii ce straluceste in sufletele noastre. Ea trebuie cultivata, ingrijita cu multa iubire si crescuta in sufletele noastre in mod constant...altfel se ofileste si moare.
Frumusetea si Iubirea sunt sinonime, sunt parti integrante din infinit si din nemurire. Atunci cand iubim, cand ne bucuram si daruim frumusete ne exprimam adevarata noastra esenta Divina si ne apropiem si mai mult de Dumnezeu...care este Iubire si Frumusete infinita.
Desi sufletele noastre sunt scantei desprinse din aceeasi Lumina Divina, aici pe pamant suntem diferiti unul de celelalt, avem personalitati diferite si percepem diferit lumea si implicit frumusetea. Ceea ce este frumos pentru un suflet il poate lasa pe altul indiferent. Perceptia frumusetii nu tine de personalitatea noastra si asta pentru ca sufletul si personalitatea sunt doua lucruri diferite.
Sufletul este de esenta inalta, imateriala, infinita si divina si astfel el este atras in mod firesc de frumusete pe cand personalitatea este reprezentata de totalitatea gandurilor constientului de natura umana pur fizica. Personalitatea este influentata de totalitatea experientelor din viata umana, a scopurilor, a dorintelor, trairilor si efectelor pe care le provoaca fizicul si intelectul. Personalitatea face parte din constient, in cadrul caruia fiinta umana invata si trage concluzii in urma experientelor personale. Ea este un ansamblu de caracteristici care definesc modul in care o persoana vede si actioneaza in planul fizic, o imbinare activa intre procesele de gandire si cele de comportament.
Astfel putem spune ca atunci cand percepem un loc si ne bucuram de frumusetea lui îl percepem cu sufletul. Il vedem si ne bucuram de el mai intai cu ochii sufletului.
Fiecare loc din Universul nostru are frumusetile lui daca invatam sa-l vedem mai intai cu ochii sufletului. Daca am invata sa percepem pe deplin unicitatea fiecarui loc intalnit...asa ca si cum i-am admira frumusetea pentru prima oara, atunci am inceta sa-i mai gasim defecte sau sa-l mai asociem cu ganduri si emotii negative. Astfel sufletul nostru va descoperi in acel loc toata frumusetea cu care a fost daruit de Creatorul Universului, sufletul din noi s-ar bucura atunci ca un copil si ar ramane fascinat de frumusetea fiecarui detaliu. Acest lucru ne-ar putea ajuta sa ne bucuram din plin si de frumusetile locurilor in care traim in momentul prezent.
Din pacate, de multe ori orbiti de rutina cotidiana uitam sa ne oprim fie si pentru cateva momente ca sa ne bucuram de frumusetile pe care ni le daruiesc locurile in care traim. Voit sau nu...uitam sa le mai vedem frumusetile. Ce pacat este ca ne cladim vietile punand in centrul lor adeseori lucruri lipsite de frumusete si asezam pe primul plan, existential, nu tocmai ceea ce e mai bun pentru setea de frumos a sufletului nostru.
Apoi, cu uimire, realizam ca vremea a trecut prea repede si ne simtim inselati de timpul care ne-a furat viata, ca mai apoi sa regretam ca nu am apucat sa ne potolim din plin setea de frumos. Dar oare daca am am putea sa ne intoarcem in timp si sa ne retraim viata, am incerca din toate puterile noastre sa stingem setea sufletului cautand mai multa frumusete? Timpul nu este insa cu adevarat prietenul nimanui si el nu se va opri niciodata in loc pentru nimeni.
Asa ca nu uita niciodata ca esti doar un calator prin timpul vietii tale. Viata noastra este ca o vacanta a sufletului venit intr-o scurta vizita pe pamant (planul fizic) si va fi intotdeauna intocmai exact asa cum vom alege sa ne-o petrecem. Bucuria pe care o traim astazi zideste amintirile de care ne vom bucura maine.

Drag suflet mult iubit de Divinitate, te indrum acum cu toata caldura si lumina din inima mea sa te bucuri atat cat te incape sufletul, de toate frumusetile intalnite in viata ta.
Dumnezeu te iubeste infinit, cu mult mai mult decat puterea ta de intelegere si ti-a dauit viata ca tu sa gasesti frumusetea si iubirea peste tot, sa te bucuri de ea si sa fii fericit ! El vrea ca tu sa fii fericit orice ai face si orice ai alege in viata ta ! Esti liber sa alegi ce vrei si sa te bucuri de viata din plin si de toate frumusetile ei. Nu-ti lasa nicio clipa sufletul insetat dupa frumos. Nu te teme ! Intotdeauna vei gasi frumusetea in jurul tau daca o vei cauta si o vei privi cu ochii sufletului. Oricat ai fi de ocupat, indrazneste si fura timpului fie chiar si cateva momente pentru nemurirea ta sufleteasca...opreste-te din goana ta, elibereaza-te de suferinta mintii si bucura-te atat cat poti de locurile si de oamenii din jurul tau pentru ca viata te va duce mereu cu ea mai departe, mereu catre noi orizonturi. Nu vei putea recupara niciodata clipele de frumusete si de bucurie pe care le lasi acum sa ti se scurga printre degete odata cu apa vâltorii timpului curgator. Daca nu le traiesti din plin acum, ele se vor dizolva in timp ca lacrimile regretelor in ploaie. Locurile si oamenii care sunt astazi in viata ta iti vor darui amintirile tale de maine. Pretuieste-le si bucura-te din plin de ele. Straduieste-te, atat cat poti, sa traiesti fericit acum, sa te bucuri de frumustea pe care o vei gasi peste tot in jurul tau, indiferent unde ai fi si cu cine, bucura-te din plin de tot ceea ce ai in jurul tau, pentru ca ziua de maine sa iti poata darui amintirile clipelor frumoase pe care le traiesti astazi.

Suflete mult iubite, priviti in jurul vostru si descoperiti frumusetea lumii voastre! Priviti in voi si descoperiti frumusetea sufletului vostru ! Viata voastra este o comoara nepretuita inchinata frumusetii sufletului si se imbogateste si mai mult cu fiecare frumusete pe care o lasati sa va lumineze si sa va incalzeasca inima.
Priviti lumea din jurul vostru cu iubire si veti gasi frumusete peste tot ! Priviti-va chiar si pe voi insiva ca pe un ocean de neasemuita frumusete sufleteasca si veti gasi in voi nemarginirea iubirii Divine !
Cautati frumusetea peste tot in jurul vostru si va veti gasi pe voi insiva !

Ma inclin in fata frumusetii Luminii Divine din voi si va doresc tuturor vieti pline de neasemuita frumustete, fericire si nenumarate zile de nemurire sufleteasca ! Oriunde si prin orice locuri va vor purta pasii si destinul, fie ca Iubirea Divina sa va ocroteasca, sa va calauzeasca si sa va binecuvanteze infinit !

~~ Imagine grafica si text - EIN © 2013 ~~

...

Suntem cu totii conectati...

  " We are all connected...We are here so the Universe may know itself." ~ Carl Sagan 

"Suntem cu totii conectati... Suntem aici pentru ca Universul să se cunoască pe sine." ~ Carl Sagan

~~ Imagine grafica - EIN © 2013 ~~ 
... 

Poarta Viselor...

 Imaginaţia nu are limite, iar locurile unde ne poate purta imaginaţia sunt nemărginite... fără ea însă nu vom putea să ajungem nicăieri. Imaginaţia noastră trebuie să fie asemeni Universului - Infinită! Să visezi şi să zbori pe aripile imaginaţiei înseamnă să îţi extinzi limitele conştiinţei către infinit. În visele lucide ale imaginaţiei poţi să-ţi depăşeşti întotdeauna limitele şi asta deoarece pentru suflet nu există limite. Limitele sunt doar lucruri imaginare şi graniţe inventate de mintea umană. Întreaga lume creade în limite şi astfel se auto-mărgineşte într-un spaţiu mai mic decât nevoia proprie de visare a sufletului. Lumea reală, poate dovedi, dincolo de orice îndoială, că limitele există şi că ele sunt o realitate, totuşi, lumea greşeşte atunci când pune limite aripilor sufletului. Pentru sufletul nostru infinit nu există limite...şi asta pentru că fiecare suflet este o manifestare în materie a conştiinţei universale infinite. 
Poate până acum tu ai crezut că lumea pe care o percepi în jurul tău este singurul lucru real care există în Univers aşa încât te-ai limitat în visările tale numai la acesta. 
E adevărat. Uneori este foarte greu să gândeşti nelimitat când te simţi pe tine captiv într-un timp fără clipe de visare ce nu îţi mângâie niciodată sufletul cu mirul Iubirii Divine. Un timp în care te vezi captiv într-un labirint de ciment, lumini şi umbre, aşternute peste acesta sfânta libertate a sufletului nostru. Nimeni, niciodată nu îţi poate lua libertatea de a visa nemărginit. Libertatea ta nu este un priviulegiu care să îţi fie dată de lumea care încearcă să te limiteze întotdeauna, libertatea sufletului este un drept al tău, un drept Divin şi cosmic nelimitat. 
Gândeşte-te la un lucru, visând limitat te-ai îngrădit pe tine însuţi într-un loc mic. Şi nu este corect pentru că tu eşti la fel de nemărginit precum doreşte mintea ta! 
Prin schimbarea convingerilor tale de bază, poţi să schimbi felul în care percepi lumea din jurul tău. Percepţia însă nu este realitatea! Procesul de percepere te ajută să devii conştient de lumea din jurul tău. Fără percepţie nu ai putea să decodifici informaţiile. Percepţia este una din funcţiile primare ale creierului. Te ajută să determini cum reacţionezi ca răspuns la ceea ce percepi. Felul cum percepi tu mediul înconjurător este însă influenţat de experienţele tale de viaţă, din trecut, de credinţele tale şi de aşteptările tale. De aceea fiecare persoană percepe realitatea diferit. Dar lumea fizică nu este întotdeauna ceea ce pare a fi. Materia fizică nu este închisă în spaţiu. Nu există niciun loc în care să o poţi închide. Materia este energie condensată în vibraţii joase, iar energia vine din vastitate. Vastitatea există oriunde în jurul tău. Vastitatea este un fluid energetic. Ea nu poate fi îngrădită pentru că este infinită. Tu eşti, de asemenea, parte din Vastitate! Şi spun din nou că nu există limite pentru tine şi pentru imaginaţia ta! Corpul uman este doar o silueta holografică a totului. Tu nu te limitezi la aceast corp. El este doar un locaş vremelnic al sufletului. Gândurile imaginaţiei tale călătoresc la fel de repede ca şi lumina. De fapt, ele sunt instantanee. Ele nu trebuie să meargă nicăieri deoarece toate lucrurile vin la ele. Desigur, ştii doar că mintea şi inima pot vedea dincolo de ceea ce ochiul poate vedea. De fapt, ştii că ochii sunt doar un simplu instrument care serveşte inimii şi minţii. Se poate spune că mintea este un cercetaş care merge acolo afară că să aducă informaţii inimii tale, deşi inima ta nu are nevoie de nicio informaţie. Inima ta este casa Luminii Divine a Iubirii. Inima ta poate să închidă ochii şi să ştie totul. Inima ta ştie totul! 
De vină pentru limitările tale este numai mintea ta, care este uşor de păcălit şi care te-a ţinut în întuneric. De către tine, adică de către sinele tău conştient. Tu crezi că eşti doar un mic punct pe un perete când tu eşti de fapt întregul Univers şi dincolo de el! 
Când păşeşti prin lume ea îţi pare finită deoarece te deplasezi de la punctul A la punctul B. Însă dacă tu crezi că ai înainte doar o bucată de pământ, nu vei călca niciodată mai departe. Vei crede într-o limitare care nu există. Când ştii că Pământul este rotund, nu ţi-e frică că vei cădea. Când ştii că eşti liber, atunci poţi zbura. Nu-ţi fie teamă… întotdeauna va exista un loc în Univers unde sufletul tău să aterizeze în siguranţă! 
Limitele sunt făcute de oameni, concepute pentru a te menţine în siguranţă. Ce temeri ai pe umeri de crezi că trebuie să fii păstrat în siguranţă? Negarea nemărginirii nu te va menţine în siguranţă. Te ţine ascuns de tine însuţi. Eşti cu o sută la sută mai mult decât crezi tu că eşti. Eşti cu o mie la sută mai mult. Eşti cu un milliard la sută mai mult. Nu există niciun procentaj destul de mare ca să îţi dea măsura a ceea ce eşti deoarece nu există nicio măsură finită pentru Infinit. Tu cel care eşti Suflet din Suflet Etern, eşti şi infinit. Eşti o Fiinţă Infinită. Nu există cu adevărat limite care să reţină zborul viselor tale, renunţă la acele concepte care te-au ţinut şi continuă să te ţină ancorat în robia realului cu cătuşele limitărilor imaginare. Îndepărtează acele cătuşe şi visează liber! 
Îndepărtează-le acum şi ai să vezi ce înseamnă să fii liber. Neacceptarea adevărului că sufletul tău este nelimitat stă la baza fricilor noastre (şi a suferinţele noastre) faţă de infinit şi mai ales de necunoscut. Pentru mine, ştiind şi crezând că fricile mele şi imaginarele mele limite nu sunt reale nu mă eliberează automat şi imediat de ele. Înlăturarea fricii este un proces de evoluţie ca şi viaţa. Nu cred însă că Dumnezeu se aşteaptă ca noi să fim capabili de a ne elibera imediat din “ cătuşele” noastre. Trebuie mai întâi să învăţăm şi să experimentăm jocul vieţii. Trebuie muncă de convingere susţinută constant şi dorinţa de a fi liberi, oriunde, oricum, oricât! 
Păşind liberi de constrângerile mentalului prin poarta viselor noastre vom putea descoperi o lume nouă. O lume nemărginită ca şi sufletul nostru... o lume de vis care se găseşte în fiecare dintre noi şi care este o mică parte din reprezentarea unei vastităţi eterice infinite, fără timp, fără spaţii limitate şi fără condiţionări mentale. 
De îndată ce vom începe să îndepărtăm fricile şi limitările noastre imaginare, abia din acel moment vom putea fi cu adevărat fiinţe cosmice nelimitate de timp şi spaţiu. O modalitate bună de a începe să eliberăm mintea noastră este să ne lăsăm imaginaţia să zboare în mod constructiv şi să transformăm în realitate visele noastre zi de zi şi oră de oră. Astfel, într-o zi, vom putea să trăim printre stele şi vom reuşi să atingem chiar inima cerului, locul de unde am venit, cu multe milioane de eoni în urmă. 
Vă doresc cer mereu senin pentru zborul viselor către nemurire, fie ca aripile sufletelor voastre să vă poarte fericiţi pe calea care s-a zămislit din pulbere stelară şi continuă în Lumina Divină!

~~ Imagine grafica si text - EIN © 2013 ~~

...

Paşi prin timp...

Suntem mereu în mişcare, mereu în goana după ceva, prinşi în alchima întortochiată a existenţelor noastre cotidiene. Uneori urmărim cu perseverenţă un scop sau un vis anume sau alteori pur şi simplu ne abandonăm în dulcea plutire al vietiilor noastre către ''mâine'', lăsându-ne duşi de valuri către ţărmuri încă nedescoperite.

Vrem sau nu, facem paşi ampli în timp şi spaţiu şi devenim cu toţii participanţi activi în jocul Divin denumit Viaţă, şi ea ne poartă prin timp ca pe nişte copii zburdalnici ce joacă şotronul strigandu-şi dorinţa de a trăi din inimi pline de pofta jocului.

Alergăm înainte prin timp indiferent dacă uneori ne da prin minte sau nu să ne oprim din goana noastră măcar cât să ne tragem un pic sufletul între două piruete şi să conştientizăm că nu are rost să ne grăbim niciodată deoarece suntem şi vom fi mereu în mişcare între ''Atunci'' şi ''Acum'' şi că singurul care poate fi cu adevărat exploatat trăindu-l din plin este ''Acum''.

În drumul nostru mereu legănat între Da şi Nu, între Lumină şi Întuneric, între Iubire şi Ură, între Pasiune şi Nepăsare ne lovim mereu de persoane-oglindă care ne arată prin interacţiunea lor cu noi fiecare lecţie pe care o avem de învăţat. Ei se oglindesc în vieţile noastre, fiecare conform cu rolul şi durata lui servindu-ne lecţiile de care avem nevoie şi apoi părăsesc scena vieţii noastre. Unii ne dăruiesc clipe dulci, alţii amare. Însă, TOATE persoanele pe care le întâlnim în timpul vieţilor noastre sunt ''persoanele'' potrivite! Chiar dacă unele dintre ele nu reuşesc să ne înflorească trandafirii bucuriei in grădina sufletelor noastre, ci ne aduc lacrimi şi furtuni sufleteşti, până la urmă, ele sunt cele care ne ajută cel mai mult să creştem sufleteşte deoarece ne dau lectile pe care singuri nu am fi avut puterea să le trecem.

Oţelul cel mai dur se căleşte prin cel mai aprig foc, însă oricâte focuri şi furtuni ne va scoate timpul înainte, important este să nu abandonăm niciodată dorinţa de a trăi din plin şi cu iubire clipa prezenta.

În scurta eternitate a clipelor voastre, continuaţi să străluciţi cu putere lumina din voi, cu iubire, cu pace şi cu speranţă, întotdeauna!

Infinite bucurii şi binecuvântări divine tuturor în cer şi pe pământ!

Trăiţi şi iubiţi din toate puterile voastre...timpul trece! 

 

~~ Imagine grafica si text - EIN © 2013 ~~

Prin garile vietii...

  Pe drumurile destinului si prin garile vietii suntem toti vremelnic trecatori. Alergam mereu grabiti in fuga clipelor noastre, manati inainte de un vis sau de o dorinta de mai bine...fugim mereu catre cineva sau ceva dorit care sa umple cu fericire golul pe care il simtim uneori in noi. Mergem mereu inainte cu speranta stransa in noi ca un miez dulce dintr-o nuca necazuta inca din pomul vietii.
Ne lasam purtati de valul trairilor noastre si inaintam alaturi de mii de dorinte prin timpul vietilor noastre ce curge ca un fluviu catre marea cea mare a infinitului.
Vaslim printre valurile ei cu toata arderea din suflet si trecerea vremii se joaca cu sufletul din noi lasand semne de carte scluptate in riduri pe frunte...basoreliefuri vii, marturii ale clipelor pierdute in eternitate.
Plutim prin spatiu si timp la cheremul destinului ca un fulg de nea dus de vant, limitati mereu la acelasi numar de clipe ce nu ne ajung niciodata sa traim si sa simitim tot ce inima noastra ne cere. Trecem cu nesat prin zile insorite si imbratisam caldura soarelui cu tot frigul din noi, trecem si prin zilele innorate ca ploaia prin par, ce ne uda...ne raceste pielea dar nu si inima.
Prin garile vietilor noastre suflete vin si suflete pleaca, fiecare catre destinul lui si fiecare spre scena vietii sale. Suntem mereu aglomerati in inima de cineva care ne intra sau ne iese din suflet asa cum intra si ies calatorii intr-o gara. Chiar si atunci cand singuratatea ne rasuna metalic in urechi, iubirea pentru un suav chip, intotdeauna fiind ''cel mai frumos'' sau ''cea mai frumoasa'' pentru noi, ne ramane statornic in suflete peste ani.
Mergem mereu inainte catre destinatia finala a sufletului nostru zambind sau plangand, iubind sau asteptand fericirea totala si timpul arunca peste noi navodul clipelor sale, tragandu-ne dupa el, nepasadu-i de noi si de vietile noastre care nu se opresc in loc pentru trairile noastre, fie ele bune sau rele.
In toata aceasta goana dupa sentimente inalt plutite experimentam viata din plin. Ne dorim, visam si cautam cu disperare fericirea proprie, caci nu e nimeni atat de nebun incat sa isi doreasca raul pe lume, dar de cele mai multe ori in dorintele noastre, de multe ori neindeplinite, se gasesc invatamintele si raspunsurile pe care numai noi le putem intelege si aprofunda. In ciuda tuturor esecurilor, in vietile noastre nimic nu e gresit sau perfect ci totul este asa cum trebuie sa fie si asa cum trebuie sa se petreaca spre folosul evolutiei sufletului nostru. Chiar si in intunecimea profunda a suferintelor noastre lumina sperantei si a iubirii continua sa ne lumineze in inima cu putere.
Tot ceea ce traim si experimentam este bun pentru cresterea si evolutia sufletului nostru coborat in trup. Viata este o calatorie a spiritului in materie.
In drumul nostru prin viata nu exista reusite totale sau greseli inevitabile, exista numai lectii, experiente si consecinte ale alegerilor facute. Calatoria sufletului prin materie este un proces de incercare, un amalgam de reusite si de erori care ne ajuta sa invatam si sa evoluam. Experientele noastre ne fac sa fim cei ce suntem astazi si totodata ele ne definesc personalitatea.
Experientele pozitive ne aduc trairi pline de emotii intense, care ne daruiesc bucuria si euforia vietii iar cele negative sunt si ele, la fel de mult, parte integranta din aceasta minunata calatorie numita viata.
Traim si experimentam intens viata, mai ales prin prisma emotiilor si trairilor noastre.
Ele sunt busola care ne arata directia spre care trebuie sa ne indreptam la un moment dat. Emotiile se nasc si cresc in inima noastra pentru fi urmate, nu pentru a fi ignorate sau inabusite asa cum fac, din pacate, multi oamenii care se considera astazi prea moderni pentru a-si mai permite slabiciunea de a simti ceva pentru un lucru, sau pentru o persoana, si asta poate si din teama nejustificata de a nu fi catalogati ca fiind invechiti, slabi de inima sau chiar nebuni.
Suntem noi insine, suntem cei ce suntem datorita emotiilor noastre. Fara ele am fi doar niste roboti. Ele sunt vectorii si semnele noastre prin locurile unde mergem Pentru ca intotdeauna fiecare loc in care mergem produce emotii in suflet. Daca dorim sa respiram si sa traim viata din plin atunci trebuie sa acceptam ca avem nevoie de emotiile noastre, trebuie sa le simtim din plin, sa le cultivam in noi si nu sa le inabusim. Un om care isi inabusa emotiile si trairile pana la disparitie este ca o mare fara valuri care doar umple un spatiu anume, o intindere plata, uniforma, lipsita de miscare si viata. Sa-ti inabusi emotiile este total neindicat: iti epuizezi in acest proces resurse importante de energie, acumulezi tensiune si poti chiar sa pui bazele unei viitoare depresii. Mai ales atunci cand vrei sa iti exprimi iubirea si bunatatea inimii lasa sa curga liber emotiile tale pozitive in exprimarea lor deplina catre cei dragi...lasa sa se vada clar ceea ce simti pentru ei cu adevarat.
Suntem fiinte eminamente emotionale. Fiecare individ este o exprimare unica si deosebita a intregului...a totului. Dar fiecare suflet este un mod unic si diferit al unei nemarginite constiinte cosmice. Sa nu ne temem niciodata sa aratam ca avem sentimente, ca putem sa simtim si sa vedem viata in modul propriu, sa nu ne ferim sa aratam altora ca stim ceea ce suntem si mai ales unde vrem sa ajungem. Creatorul ne-a darut emotiile pentru ca viata este prin ea insasi o emotie minunata a sufletului ce traieste o experienta in materie. Prin sentimentele si prin emotiile noastre de iubire devenim fiinte eminamente indumnezeite!
Un om care se autoizoleaza undeva in afara emotiilor vietii....exista, dar nu poate spune despre sine ca isi traieste cu adevarat viata.
Din fericire nu experimentam singuri emotiile vietii in calatoriile noastre prin viata. Pe aglomeratele peroane ale vietii, destinul ne scoate intodeauna in cale suflete speciale care sa ne fie parteneri de drum, alaturi de care sa petrecem o parte mai scurta sau mai lunga din calatoria nostra. Vom intalni negresit un suflet calator prin viata ca si noi, unul destinat sa ne fie prieten si confident. Unul care nu se fereste de emotii, care nu se teme sa simta si sa traiasca viata din plin. El ne cauta compania mereu si ne întreaba cu sinceritate ce mai facem...apoi, aşteapta cu bucurie sa auda raspunsul nostru. In sinea lui vrea sa stie ca noi suntem bine, ca traim cum trebuie, ca nu avem probleme si ca ne bucuram de viata.
Că te bucuri din plin de viata si ca iubesti este un raspuns minunat pe care poti sa-l dai unui partener intalnit pe drumul vietii tale. Adevarul este ca le raspundem mereu zambind acestor parteneri de drum care ne iubesc neconditionat. Desi uneori zambetele noastre timide nu pot umple total sufletul lor dornic de fericire, de iubire si de prietenie, in inimile noastre vom fi mereu bucurosi sa impartim cu el bucuriile sau necazurile vietii.
Sta in natura noastra de fiinte sociale sa dorim si sa avem mereu langa noi prieteni adevarati care sa ne iubeasca si sa ne accepte asa cum suntem, dar din pacate tot mai putini sunt cei care ne stau necondtionat alaturi....si cateodata nu toti reusesc sa auda strigatul disperat de ajutor din inimile noastre.
Ce pacat ca pe lungile peroane ale vietii intalnesti prea multi straini si prea putine suflete care vor sa iti fie prieteni adevarati. Suntem cu totii copiii unui singur Creator....nu ar trebui oare sa fim cu totii frati? Sa ne iubim si sa traim in pace si armonie cu totii?
Din punctul meu de vedere, oamenii si prietenii adevarati sunt acele fiinte care nu ne lasa singuri atunci cand ne este greu, sunt cei care ne tin de mana si ne acompaniaza atunci cand trecem peste ape tulburi. Ne inteleg fara sa ne judece si inteleg deplin ca fiecare om are trenul lui in viata, fiecare om are drumul lui si dorintele lui de a ajunge la o destinatie numita fericirea personala. Pentru o bucata de drum sau pentru toata viata sunt putine sufletele care ne raman alaturi neconditionat, sunt putini cei care pot sa ne accepte asa cum suntem, fara sa ne condamne si fara sa incerce sa ne determine sa alegem un tren sau altul si asta pentru ca ei inteleg bine ca noi avem dreptul sa ne alegem singuri si neinfluentati de nimeni drumul si destinatia in conformitate cu dorintele si cu visele noastre.
Daca avem inima deschisa catre bine si catre armonie, viata ne daruieste tuturor posibilitatea de a intalni in drumurile noastre oameni cu adevarat desoebiti. Suflete de a caror companie sa ne bucuram din plin si care ne daruiesc emotii profunde fie numai si prin simpla lor prezenta. Uneori ne atasam atat de tare de acesti calatori dragi din viata noastra incat incercam sa-i tinem cu disperare cat mai mult timp langa noi, si din pacate uneori chiar impotriva dorintei lor, uitand ca si ei ca si noi au trenurile si destinatiile lor. Acestia, cu adevarat ingeri umani, au in ei o lumina speciala cu care noi incercam sa ne luminam din plin sufletul. Ei stiu in mod firesc si natural sa ne fie prieteni buni. Un astfel de suflet este neaparat atent la grijile si la nevoile noastre, stie sa observe cand ne este greu, este acolo unde si cand avem nevoie de el. Este iubitor, stie sa mangaie fara sa ne dojeneasca, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea niciodata despre sine o parere mai buna, ci se va considera mereu egalul nostru, acest bun prieten va avea intotdeauna usa sufletului sau larg deschisa si va fi gata sa ne primeasca oricand cu dragoste.
Sa ai langa tine pe drumurile vietii un prieten adevarat...chiar si pentru o scurta bucata de drum echivaleaza cu a avea langa tine o adevarata comoara. Caci cine castiga un prieten adevarat castiga o comoara inestimablia...castiga o lume intreaga.
Din pacate in lumea moderna de astazi, in toata aceasta globalizare si formalizare, gasim din ce in ce mai putine suflete care ne privesc de sus numai atunci cand ne intind o mana pentru a ne ajuta sa ne ridicam.
Marea majoritate se aseaza pe sine intr-o pozitie inalta din punct de vedere al intelegerii si compasiunii si ne privesc de acolo cu indiferenta placida, considerand ca a empatiza cu ceilalti echivaleaza cu o slabiciune ce trebuie numaidecat inlaturata.
Faptul ca uneori intalnim in drumurile noastre si suflete care nu empatizeaza cu noi asa cum am dori nu trebuie sa ne descurajeze sau sa ne abata din drumul nostru. Logica binelui personal ne indruma sa nu pierdem timp pretios din viata pentru a incerca sa-i determinam pe altii sa meraga in alta directie decat cea dorita. Toti avem dreptul sa alegem sa fim asa cum dorim, important este sa alegem intotdeauna cu inima deschisa catre bine si catre iubire. Pentru linistea si armonia noastra este mai bine sa incercam sa ne facem parteneri de drum cu sufletele care sunt compatibile cu modul nostru de a fi. Sa cautam, sa atragem si sa avem langa noi persoane cu care sa putem comunica liber si pe aceeasi lungime de unda, persoane de la care sa invatam cat mai multe si cu care sa putem impartasi ganduri, emotii si experiente fara teama de a fi ridicularizati. Sa pierzi timp incercand sa faci pe cineva sa inteleaga ca modul lui de a empatiza cu tine este gresit echivaleaza cu un consum inutil al unei mari cantitati de energie care ar putea fi folsita in alte scopuri benefice. Intotdeauna se va gasi un suflet care sa aiba nevoie de cineva ca tine in viata lui...mai bine acorda-i lui acea energie. Vei castiga mult mai mult. Vei castiga un prieten adevarat.
Sa nu uitam niciodata ca, pana la urma, cu totii suntem calatori prin viata. Si in viata toti avem dreptul natural de a fi asa cum ne dorim sa fim, atata timp cat nu le impunem si altora sa fie ca noi impotriva vointei lor. Frumusetea vietii consta mult si in libertatea de-ati exprima propria unicitate. Este important sa nu uitam nici faptul ca libertatea noastra de a ne exprima unicitatea se termina acolo unde incepe libertatea altora.
Uneori faptul ca ne vedem chiar si pe noi insine ca indivizi fundamental separati de cei din jurul nostru nu inseamna ca trebuie sa ne pierdem bunatatea, compasiunea si unicitatea felului de a fi doar de dragul de a fi pe placul altora. Nici un om nu trebuie sa traiasca doar de dragul de a fi pe placul altora. Daca nu reusim sa fim pe placul nostru atunci cu siguranta nu vom reusi sa fim nici pe placul altora. Atunci cand alegem sa ne privim cu ochii inimii vedem ca suntem unici si deosebiti...asa cum este un minunat fulg de zapada...efemer dar minunat, unic si irepetabil.
Fiecare om, fiecare suflet este valoros, pentru ca este o exprimare unica a infinitei constiintei cosmice... asa ca valoarea fiecarui individ este si ea infinita si trebuie pretuita si respectata ca atare.
Suntem cu totii unici si minunati si avem dreptul sa gandim asa cum dorim, sa ne exprimam propria unicitate si propria minunatie a sufletului. Asa cum spunea si Buddha: Suntem ceea ce gandim, tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre, cu gandurile noastre construim lumea.
Odata cu trecerea anilor consumati prin garile vietii, am inteles si am acceptat atat cat am putut de mult faptul ca fiecare om e liber sa gandeasca si sa fie asa cum doreste, sa isi aleaga singur trenurile vietii si sa calatoreasca spre destinatiile pe care le doreste. Ca nu conteaza foarte mult felul in care ne vad si ne percep ceilalti calatori din vietile noastre, ci ca mai mult conteaza modul in care noi ii percepem pe ceilalti. Totul porneste din modul in care noi dorim cu adevarat sa percepem lumea si pe ceilalti. Daca alegem sa o privim cu bunatate si cu iubire, atunci cu siguranta ca indiferent unde ne vor duce trenurile vietii vom avea intotdeauna in bagajele sufletului nostru o portie buna de fericire si de speranta. In drumurile vietii luam cu noi numai atat cat putem sa ducem in suflet.
Asadar, intrucat suntem toti oameni si suntem uneori subiectivi, trebuie cu adevarat este sa ne bucuram din plin alaturi de partenerii si prietenii nostri de drum in aceasta minunata calatorie numita viata.

Un gand bun si o urare de calatorie pentru tine drag prieten si partener de drum: 
Indiferent prin ce gari ale destinului te poarta viata...indiferent cat de departe de cei dragi te poarta pasii, indiferent cat de ocupat esti cu traiul vietii tale, nu uita astazi sa-ti intrebi prietenii ce mai fac. Uneori gandul tau bun si simpla dorinta de a-i stii fericiti le poate aduce multa bucurie in inimi si uneori acest simplu gest le poate salva chiar si viata.
Cine castiga prin garile vietii un prieten, castiga o lume intreaga, o lume de trait, de cunoscut, de descoperit si de iubit!
Traieste ASTAZI si Iubeste din plin alaturi de sufletele dragi tie deoarece timpul e un vanator nemilos si te va prinde negresit din urma. Ai grija in fiecare zi sa nu te prinda noaptea singur pe drumul vietii si uitat de prieteni!
Si astazi cand esti in sarbatoarea vietii tale, iti doresc, draga prietene, oriunde ai fi tu, sa te sarute norocul si sa te imbratiseze fericirea...si daca ai langa tine prieteni adevarati atunci ai langa tine toata bucuria si tot harul pe care Creatorul l-a pus in inimile lor....numai si numai pentru tine!

 

Imagine grafica si text ~ EIN © 2013


...

Plaiurile Sinelui...

Se spune ca fiecare loc are frumusetea si farmecul lui. Nimic mai adevarat. Suntem inconjurati tot timpul de fumusete, dar cati dintre noi ne oprim din goana vietilor noastre pentru a admira natura din jurul nostru fie si numai pentru o secunda?
Avem norocul si binecuvantarea sa traim intr-o lume vie, minunata care respira si traieste pana dincolo de zidurile imaginatiei si perceptiei noastre.
In această infinita bogaţie a lumii noastre, in aceasta avalansa de emotii ale sufletului fiecaruia dintre noi, in această forta omnipotenta a Iubirii Divine ce straluceste in miezul tuturor lucrurilor vazute si nevazute traim cu totii. Fie ca suntem imparati sau oameni de rand, invatati sau invatacei, cersetori, aventurieri, nebuni sau visatori cu totii incercam sa ne gasim propria cale in viata, cu totii cautam raspunsuri la intrebarile vietii dar si puterea de a mai face un pas inainte atunci cand coplesiti de arsita vietii avem nevoie de sprijinul si curajul de a merge inainte.
In sinele nostru...acolo...stralucind in cercul strans al inimilor noastre ca un astru de lumina...in minunatul dar Divin al spritului manifestat prin existenta noastra intrupata, se gasesc toate cele de trebuinta sufleteasca pentru a calatori prin viata. In noi se gaseste orice raspuns si orice putere, orice vis si orice speranta. Numai in noi putem gasi ceea ce nimeni nu ne poate da in viata. Pentru ca nimeni niciodata nu ne poate da ceea ce refuzam singuri sa cautam si sa gasim in Divinul sinelui nostru.
Ar fi oportun pentru sufletul nostru sa ne oprim din cand in cand din cursa noastra nebuneasca prin viata fie si numai un minut si sa admiram cu recunostinta minunata lume in care traim, sa facem pace in noi si sa incercam sa ne conectam cu ea pentru a ne regasi pe noi insine. Noi toti suntem o mica parte vie din natura vie care ne inconjoara. Ideia ca suntem separati de natura si ca suntem stapanii lantului trofic ne-a ametit simturile si ne-a orbit privirile atat de mult incat am inceput sa credem ca suntem indreptatiti sa ne simtim superiori naturii care ne-a creat.
O lege antica a firii spune ca nimic nu poate exista izolat in afara naturii. Tot ceea ce facem are influenta asupra lucrurilor din jurul nostru. Si atunci de ce ne incapatanam sa nu vedem plansul copacilor pe care-i ucidem si vaietul padurilor date fara mila la maculatura? De ce nu simtim durerea florior ucise de otravurile pe care le deversam in fiecare zi peste suprafata sfanta a pamantului? De ce nu auzim plansul pamantului strivit fara mila de talpile noastre cotropitoare?
Nu suntem aici ca sa stapanim lumea si nici sa traim cu pretentia nejustificata ca pamantul este al nostru si ca astfel suntem indreptatiti sa facem tot ce dorim cu el. Ar trebui mai bine sa intelegem ca noi suntem ai pamantului. Suntem plamaditi din materia lui, din mineralele si ingredientele pamantului sunt alcatuite toate celulele trupului nostru, pana si sangele ce ne alearga prin vene are acelsi Ph cu al marilor si oceanelor planetare. Suntem oaspeti aici pentru o vreme si nu stapani. Omenirea se afla acum la stadiul adolescentei, trebuie cu totii sa crestem, sa ne maturizam si sa invatam sa traim in armonie cu lumea in care suntem vremelnic oaspeti. Pamantul este o planeta vie cu o rezonanta si o vibratie proprie ca si noi. Pamantul este leaganul stelar al omenirii. Traim cu toti pe pamant ca intr-o mare casa, tot ceea ce cunoastem, tot ceea ce traim, toti cei pe care ai iubim traiesc aici pe acelasi pamant si sub acelas acoperis de stele ca si noi. Si ca orice casa nici pamantul nu poate prospera si supravietui daca este dezbinat si intors impotriva lui insusi. Nu putem contiuna sa ne prefacem ca toate sunt bune asa cum sunt in lumea noastra si daca ne uitam mai bine in jur constatam ca vietuim intr-o lume in care ne intelegem cu totii ca si cum am trai intr-o casa cuprinsa de flacari. Suntem cu totii o mica parte a unui intreg viu purtator si nascator de viata. Trebuie sa incepem sa construim o lume mai buna pentru noi si pentru viitorul nostru incepand cu noi insine. Simplu. Incepand sa daruim tuturor atat cat putem din bogatiile si din frumusetile care se gasesc din plin in vietile noastre si in noi insine. Sa nu ne oprim niciodata sa fim mai buni si mai iubitori cu cei din jurul nostru doar din frica de a nu parea prea ciudati sau chiar nebuni in ochii unora. Apoi de cand a devenit in lumea asta o nebunie sa doresti sa fi mai bun si mai iubitor? Cine este oare mai ciudat si mai nebun in lumea de astazi? Nebunul care sustine ca lumea de astazi este perfecta asa cum este sau nechibzuitul care il asculta si il urmeaza pe acel nebun? Cine nu vrea sa auda plansul mocnit al pamantului si refuza sa daruiasca frumsete si iubire celor din jurul lui, trebuie ajutat sa inteleaga ca viata este un dar minunat ce trebuie traita in pace si in armonie, ca in comparatie cu scara infinita a universului el este inca mic si nedospit sufleteste, trebuie ajutat sa creasca in bunatate si in compasiune si sa realizeze ca rautatea si ura nu-i vor aduce niciodata fericirea in suflet si nici nu il vor ajuta sa devina o persoana realizata si fericita sufleteste.
Pas cu pas si zi de zi, cautand in noi puterea de a merge inainte prin timp si prin viata, dar si raspunsurile corecte, vom constientiza ca trebuie sa incercam, atat cat ne tin puterile sa ne educam cugetului sa permita manifestarea esentei Divine din noi ca sa se exprime liber, din plin si mai ales cu iubire neconditionata in afara noastra catre lumea din care suntem parte integranta. Sa lasam acea forta interioara de natura Divina din noi sa se reverse in cascade de iubire, de compasiune si de daruire peste toti si peste toate si abia atunci cand iubirea reflectata din inimile noastre in afara catre ceilalti se va intoarce infinit imultita inpoi la noi, sufletul nostru se va descoperi pe sine in adevarata lui maretie in stransa comuniune spirituala cu Sursa tuturor lucrurilor si cu natura mama.
Astfel, nu vom mai avea niciun temei real niciodata sa ne temem sau sa stam incovoiati in fata experientelor vietii, nici sa mai fim nostalgici, bolnavi de umbrele trecutului, tristi, sau preocupati de viitor, deoarece spiritul interior este de natura Divina, este infinit asa cum este si Creatorul sau, si nu se teme niciodata de nimic, nu se incovoiaza niciodata, nici nu se imbolnaveste si nici nu moare niciodata.
In timp si cu perseverenta vom invata sa aplicam spiritualitatea sufletului nostru tuturor experientelor vietii indiferent in ce loc ne-ar purta pasii si destinul. Atunci cand cand vom putea reflecta fara retineri Lumina spiritualitatii din noi peste toate lucrurile din jurul nostru chiar si peste cele care ne-ar putea parea gresite, impure sau de vibratii joase, cand vom putea fi plini de iubire pana la cel mai mic act al nostru, atunci nimic nu ne va mai atinge, dobori sau distruge. Ne vom regasi impacati traind in deplina armonie cu lumea si cu toate lucrurile din ea si abia atunci vom putea spune ca suntem cu adevărat oameni de natura Divina. Caci nu exista cu adevarat moarte sau intuneric acolo unde straluceste Lumina Divina. 
Privind la minunata natura din jurul nostru vom vedea ca nu exista in ea două frunze la fel, doi copaci la fel, doua flori identice si nici doi oameni identici si asta, gratie Lui Dumnezeu! Suntem norocosi si binecuvantati sa traim intr-o lume foarte bogata in diversitate si frumusete.
Aici pe pamat fiecare om este diferit, fiecare om are propria lui soarta, total diferita, fiecare om are nivelul lui propriu de a percepe lumea si de a reactiona la ea dar si propriile lui examene de trecut si propriile lectii de invatat. Deoarece in sufletul fiecaruia din noi straluceste o scanteie Divina miraculoasa, prin natura noastra celesta suntem cu totii Lumina intrupata in miracol. Descoperind constant adevarul a ceea ce suntem noi de fapt, vom invata sa incetam sa mai vorbim despre inegalitati, despre posesiuni si competitii, despre valorile pe care le au oamenii, despre valorile pe care le au lucrurile materiale, caci bogatia Luminii din sufletele noastre face sa paleasca orice avere materiala. Ea ne va ajuta sa nu ne plictisim niciodata de nimic în eternitatea clipelor noastre petrecute pe pamant, sa descoperim ca suntem toţi binecuvantat de diferiţi, sa ne putem plimba prin gradini inmiresmat inflorite privind florile cu dragoste si admiratie fara a ne mai satura de spectacolul lor, sa putem sta în faţa focului iarna privind cum se ridica jucandu-se spre inalt sute de flacarui luminoase total diferite intre ele, sa stam vara pe malul marii şi sa privim valurile a căror spuma pare întotdeauna diferita.

Atunci braţele noastre se vor deschide catre stele cu dorinta de a le atinge; atunci vom putea sta în picioare în faţa furtunilor firii şi vom putea transmite iubirea noastra catre natura care ne gazduieste si ne ocroteste. Vom putea lasa cu mandrie ca moştenire penele aripilor noastre de visare si zbor generaţiilor care vor veni dupa noi. Vom putea sa auzim si sa intelegem din nou tacerea care doarme in pietrele de sub talpile noastre, vom putea desena multicolorat visele noastre, picta cu iubire dorintele inimii, vom putea râde, cânta si trai din plin cu inima plina de armonie.

Vom putea sa multumim din plin pentru toate unui Parinte Celest a toate si a toti iubitor, vom putea ajunge să îl ascultam asa cum trebuie pe Dumnezeu, pe noi înşine şi natura din noi si din jurul nostru. Vom pasii din nou pe cărările fericirilor infinite, buzele noastre vor cânta cântece de slava si de iubire iar mâinile noastre vor construi un viitor mai bun si mai luminos pentru toti. Pe umerii nostri se odihneste viitorul nedospit inca. Sa fim ceea ce visam sa fim. Si sa facem! Nimeni nu ne poate opri sa transpunem in realitate visele pe care le crestem in inimile noastre. Frumusetea este peste tot nu numai in ochi celui care priveste. Frumusetea naturii lumii inconjuratoare copleseste intotdeauna inima celui care stie sa o admire cu inima deschisa si mai ales sa o pretuiasca la intreaga ei valoare. Contemplarea din plin a frumusetii cu inima deschisa daruieste sinelui interior nepretuitele comori ale bucuriei si armoniei in trup si suflet. Si tot asa cum frumusetea se gaseste peste tot in natura tot asa se gaseste si in sufletul omului. Omul si natura sunt doua raze emise de acealsi Soare al Iubirii Creatorului Divin.

Ideia de fundament este ca toti avem in noi din abundenta o parte din frumusetea, din maretia si din iubirea Divinitatii si ele stralucesc cu putere pe plaiurile sinelui nostru interior. Si asa cum orice plai si orice câmpie trebuie cultivate si ingrijite pentru ca sa aduca roade imbelsugate, tot la fel trebuie cultivate si ingrijite frumusetile sinelui interior. O data ce constientizezi ca potentialul creativ al sinelui tau este nemarginit, nimic nu te mai poate opri sa il cultivi, sa te ocupi de cresterea lui si apoi sa te bucuri din plin de roadele lui. Daca alegem sa urmam calea aceasta cu iubire, nimic nu ne poate opri in drumul nostru catre desavarsire. Singurele limite in vietile noastre sunt cele ale gandirii si ale imaginatiei noastre. Renuntand la ceea ce ne impiedica sa stralucim conform esentei noastre Divine, cultivand in noi in fiecare binecuvantata zi, dorintele de frumos si folosind din plin darurile sinelui interior putem sa oferim celor din jurul nostru paradisiace plaiuri primavaratic inflorite de bucurie si de armonie. Privind cu inima larg deschisa vom observa ca lumea din jurul nostru nu este nici urata, nici rea, nici intunecata si nici razbunatoare ci este exact asa cum ne-o construim noi. Si daca dorim ca lumea in care traim sa fie mai buna si mai frumoasa atunci primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne trezim din transa in care ne impinge gandirea spiritului de turma a societatii, sa sa ne ascultam vocea inimii si sa ne urmam intotdeauna sufletul. Trebuie sa ne ingrijim mai mult de cresterea spirituala a sinelui nostru interior prin bunatate prin daruire si prin compasiune intens sustinuta. Sa abandonam teama de ceea ce ar putea spune sau gandi la un moment dat cei din jurul nostru despre noi si sa urmam intotdeauna calea inimii noastre in viata. Lumea nu se va opri nicodata in loc pentru succesele sau insuccesele noastre oricat de mari ar fi ele. Astfel nici noi nu trebuie sa ne oprim din indeplinirea dorintelor si viselor noastre catre frumos, pentru ca visele sau dorintele arzatoare neindeplinite, lasate sa moara si sa se stinga incet in cenusa timpului, ne vor bantui toata viata cu noianul lor de regrete, cu refularile si cu fantomele lor.

Pentru fericirea si armonia sufletului nostru nemuritor trebuie sa pastram, sa cultivam si sa exploatam in fiecare zi, infinita abundentâ de frumusete si de Lumina Divina care straluceste peste plaiurile mereu inflorite ale sinelui nostru.

Urmeaza-ti si indeplineste-ti intotdeauna visele de realizare a frumusetii interioare, pentru ca visele pe care le indeplinesti astazi vor rasuna in ecouri nesfarsite pana dincolo de eternitate.

Un sine mai bun, mai iubitor, mai frumos si mai fericit inseamna o lume mai buna, mai frumoasa si mai fericita pentru noi toti.

Întotdeauna ... din toată inima noastră si cu tot sufletul nostru, atat timp cat suntem oaspetii acestui minunat pamant trebuie să ne iubim unii pe altii dar si pe noi însine, să fim constienti de dorintele si de visele noastre. In fiecare zi pentru a fi fericiti pe pajistile si plaiurile mereu inflorite ale sinelui nostru sa permitem altora să facă acelasi lucru în vietile lor. Sa fie liberi sa iubeasca si sa traiasca asa cum dorim si noi sa traim si sa iubim. Sa iubim, sa traim si sa-i lasam si pe altii sa faca la fel. Atunci cand vom incerca prin tot ceea ce facem sa daruim fericire tuturor, vom atrage si mai multă fericire în inima noastră, în sinele nostru si în viata noastră. 
Esenta sinelui indiferent de nivelul de constiinta al fiecaruia, este dragostea. Viata devine mai perfecta în sine atunci când suntem înconjurati de dragoste pentru ca iubirea este adevaratul plai al fericirii eterne! Acolo isi odihneste Dumnezeu talpile si isi mangaie cu infinita iubire creatia.

Atunci...când vom invata sa punem iubirea în centrul vietiilor noastre, nu ne va fi niciodată prea greu să fim fericiti!
Drag suflet mult iubit de Divinitate, incearcă in fiecare zi să fi Lumina pe care doresti sa o primesti de la altii. Fii cu ceilalti asa cum ai dori ca ceilalti sa fie cu tine. Fii dragoste, fii sperantă, fii rază caldă de iubire!

Iubirea Divina sa fie cu tine oriunde ai straluci tu!

~ Grafica si text - EIN © 2013 ~

.