Sufletul unui om iubitor este ca o gradină inmiresmată, mereu inflorită pentru că acolo unde straluceste iubirea, speranta si credinta totul devine perfect si infloreste! Iubirea este o floare vesnic inmiresmată si deschisă ce ne poartă pasii către veşnicie, pentru că iubirea cuprinde in ea toate plaiurile veşniciei si ale infinitatii. Sufletul care iubeşte totul cu adevarat nu îşi pune probleme existentiale majore, nu cunoaste teama morţii, frica despărţirii de cei dragi, ci simte că dragostea ce o poartă persoanelor iubite nu poate fi distrusă de nimic, niciodată. El stie ca florile iubirii adevarate nu se inchid niciodata, nici nu pier, nici nu se vestejesc, ci dainuiesc peste veacuri si eoni.
Florile iubirii din grădinile sufletelor noastre sunt stropi suavi de curcubee, alintati de ochi si soare...sunt picături multicolore de iubire ce infloresc numai atunci cănd sunt dăruite din toata inima. Ele scot la lumină bunătatea şi frumosul din orice suflet. Dintr-un suflet cuprins de răutate şi dintr-o viaţă urâţită de dorinte si goana dupa desertaciune, iubirea scoate afara toata uraciunea, ea transforma răul în bine şi urâtul în frumos, ea poate schimba suflete şi reface din temelii vieţi.
In zilele noastre, din păcate florile iubirii neconditionate au devenit flori foarte rare si scumpe...aceste flori sunt aproape pe cale de disparitie deoarece iubirea celor multi s-a racit. Ce pacat că, din ce in ce mai multi oameni, din comoditate, formalitate sau ignorantă continuă sa ude cu ură si intoleranta rădacininile florilor iubirii din grădinile sufletelor lor.
Florile iubirii ce cresc in grădinile sufletelor noastre pot ierta foarte multe greseli si imperfectiuni, pot uita răul şi pot şterge nedreptătile suferite. Din aceste motive iubirea nu se limitează la sentiment, ci ea acţionează cu răbdare, sperantă şi bunătate fara să astepte nicio rasplată.
Viata in iubirea completă ar fi minunată daca ar fi să fie asa cum o visăm noi sa fie insă in lumea in care traim există iubire si există ego. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi in al nouălea cer în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi in cea mai profundă mocirlă. Iubirea este întotdeauna gata să se încline si să se daruiască cu umilită; egoul insă niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât nu ai sa-l poţi ajunge.
Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate baza pe ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează si-i alimenteaza substanta existentială.
Egoul încearcă întotdeauna să domine tot ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă prea mare sau prea mic. Ea îi îmbrăţişează din plin pe toţi cei pe care-i intalneste in drumul sau. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva, oricăt de mic, oricui; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna cu rabdare sufletul dorit. Singura tristeţe pe care o simte iubirea uneori este aceea de a nu se putea împărtăşi deplin cu altcineva, de a nu se putea dărui pe sine complet si neconditionat.
Egoul este întotdeauna motivat sa domine si sa cucereasca prin orice mijloace. Egoul urzeste si are întotdeauna un scop si mai ales cauta sa se auto-răsplatesca indiferent cum, uneori chiar peste suferintele altora. Iubirea insa reprezintă propria sa răsplată. Ea este cercul complet al existentei.
Iubirea ştie numai să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat. Egoul nu înţelege decât limbajul primirii si al posesiunii. Iubirea vorbeste si intelege numai limbajul dăruirii.
Poate ne intrebăm cateodată cum putem deveni mai buni si mai iubitori? Eu cred ca putem face asta numai dăruind constant iubire, daruind NECONDITIONAT si fără sa asteptăm rasplata. Regulile nescrise ale jocului vietii ne arată zilnic că de la oameni primim de cele mai multe ori, mai mult vorbe goale decat iubire, judecată strămbă si plata in monezi devalorizate. Numai de la Divinitate primim adevarata rasplată pentru iubirea oferită neconditionat altora. Si chiar daca rasplata nu vine ''in timp util'' sau cand avem noi mai mare nevoie de ea, cu sigurantă ea ne va fi daruita din plin atunci cand ne vom plimba la brat cu ingerii prin grădinile vesnic inflorite ale paradisului!
Faptul că primesti putină iubire pe pămănt...nu trebuie sa te determine sa te opresti de la a darui iubire! Si chiar dacă in viata ta nu primesti atăta iubire câta ai dori sau ai avea nevoie, sa nu uiti niciodată ca iubirea pe care o daruiesti altora este singura avere care iti va asigura un loc inalt in rai.
Respirănd iubire si dăruind iubire din grădinile inflorite ale sufletului nostru! Numai asa vom avea in noi intotdeauna o neintreruptă primavara a iubirii! O primavara gătita si impodobită cu fericire ca o mireasa ce asteptă sa fie iubită!
Daca vreti ca primavara iubirii sa statornicească in grădinile sufletelor voastre atunci sa nu va pese de oamenii ce va condamnă pentru ca aveti curajul sa iubiti sincer si adevarat!
Sunt din pacate in lumea noastră multe suflete ce poarta ierni in inimile lor si care isi construiesc viata exclusiv pe ceea ce cred ei ca ar fi tot universul existent. Asa sunt unele suflete...nu vad pentru ca nu vor sa vada iubirea. Sau se tem. Sau au suferit pentru ca cineva le-a vestejit si le-a părjolit grădinile sufletelor.
Nu incerca sa intri cu forta in sufletele lor daca intalnesti astfel de oameni in drumul vietii tale. Poarta in ei ierni grele, bantuite de aprige furtuni sentimentale. In grădinile sufletelor lor sunt imprastiate peste tot cioburi sfărămate ale viselor neimplinite. Dacă intri acolo ca să culegi buruienile incercănd sa cureti locul s-ar putea sa te rănesti. Tot ce poti sa faci este sa le dăruiesti iubire fara sa le pretinzi nimic in schimb. Iubeste-i asa cum sunt daca poti... iar daca nu poti atunci caută alte gradini in care florile iubirii tale tine să poată inflori si mai tare.
Grădinile multor suflete stau inchise sau se inchid incet, zi de zi din cauza faptului că nu primesc destulă iubire de la cei din jur sau si mai grav...de la cei dragi. Si astfel acele suflete iernatice, devin oarbe la lumina iubirii Divine. Intelegerea oferită lor, compasiunea si iubirea neconditionată sunt singurele cai ce pot face ca soarele iubirii să straluceasca din nou peste grădinile sufletelor lor. Traind in orbirea produsa de ale lor suferinte, ei nu pot să mai vadă minunatele culori ale florilor iubirii pentru că sufletele lor sunt umbrite de norii resentimentelor adusi de furtunile sentimentale prin care au trecut. Traumele lasate de altii in sufletele lor sunt greu de vindecat. Si pentru asta, ei trebuie ajutati. Atunci cand asculti un om, cănd oferi o măngăiere sau o simpla imbrătisare, tu oferi o parte minunată din florile ce cresc in gradina sufletului tau. Oferi o parte minunata din mireasma celor mai frumoase sentimente ale tale, inflorite sub soarele iubirii. Tu ca suflet infnit dar mai ales ca om....trebuie sa iti lasi sufletul să daruiasca iubire. Tot ce trebuie să dăruiesti se găseste in tine. Nu trebuie sa inventezi nimic nou. Căci oare are poate cineva sa inventeze o culoare ce nu exista si mai apoi sa coloreze cu ea un sentiment nou? Iubirea este vesnică si infinită. Ea există de dinainte de a se fi plămadit Universul. Ea tine laolaltă Universul. Ea este liantul Divin care uneste si intregeste TOTUL. Iubirea in esenta ei este nelimitată si ca atare trebuie dăruită nelimitat. Găndindu-te ca nu ai destulă iubire in tine incât sa-ti ajungă sa o dăruiesti tuturor, te va impinge să te limitezi si astfel nu vei putea sa dăruiesti din plin ceea ce ai deja in tine. Incearcă să iti imaginezi o culoare care nu există incă si ai sa iti dai seama cât de limitată este mintea umană si cât de infinită este măretia lui Dumnezeu.
Pentru că asta e menirea iubirii din miezul sufletului. Sa fie dăruită nelimitat! Sufletul tau stie cum să o dăruiască si stie sa isi faca bine treaba dacă-i oferi acestă ocazie. Sufletul tau poate fi la fel de nelimitat si liber ca iubirea pe care o dăruieste! Sufletul omului iubitor este intotdeauna liber sa călatoreasca oriunde vrea el. Atunci cand iubim nelimitat si ne lăsăm sufletul sa zboare liber, realizam că suntem fiinte multidimensionale nelimitate...care nu sunt condamnate să sufere din cauza limitarilor unui trup mic si efemer. Ce păcat că multe suflete isi inchid sau isi ofilesc grădinile sufletelor si se incăpătaneaza sa creadă intr-o lume prefabricată din conceptii, doctrine si formalităti fara nicio putere reală in spatiul infinit al iubirii Divine! E mare păcat să te limitezi si să crezi intr-o lume mai iluzorie si mai falsă decăt un spectacol ieftin de circ.
Sufletele triste care s-au resemnat sa fie asa cum sunt, nu mai vor sa vada adevarul poate si din teama ca nu cumva lumea lor ireală, sa se spargă ca un balon de săpun la primul contact cu realitatea cosmica infinita. Prin constrangerile si limitarile in care cred cu tarie ei isi ridica in jurul lor propriile inchisori mentale construind lumi ce functioneaza dupa legi si principii aberante, intoarse impotriva legilor universului iubirii. Se apuca si isi fac prin reguli si prin credinte fixe o lume ireala, o lume de ei construită, din conceptii rigide, o lume falsă in care egoul lor temator sa se simta in siguranta...o lume in care teama profundă de a rămăne fără iluzoria stabilitate atăt de greu construită mental, ii sperie teribil si ii face sa evite cu orce pret să dea piept cu infinitul. Dar Infinitul sperie numai sufletele limitate, sau care aleg sa se limiteze singure.
Ca oameni iubitori, munca noastră de grădinari ai sufletelor, este aceea de a dărui iubire si de a face să inflorească florile iubirii in sufletele celor intălniti in calea noastră!
Este foarte important este să găsesti in tine, puterea de a merge mereu inainte, cu iubire si cu sperantă, in suflet si inimă! Dar in primul si in primul rănd iubire...pentru că ea este totul, inceputul si sfărsitul, ea acoperă totul si transformă in miracol totul, ea face sa zămbească in culori inmiresmate florile din grădina sufletului nostru.
Dăruind tuturor din florile ce cresc in grădina sufletului nostru, dăruim de fapt o parte din Lumina Divină a iubirii cu care am fost si suntem cu totii binecuvăntati pe pămănt si in cer.
Dragi suflete iubite vă indemn sa dăruiti căt puteti de mult din lumina sufletului vostru, deoarece, lumina pe care o dăruiti din iubire nu se stinge niciodată!
Rai inflorit să vă fie grădina sufletului, inima si viata!
~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~
...
