''Până la capătul ultimei respirații...''

  

Porțile Percepției, Natura Realității și Aether

Porțile Percepției :

- Realitatea poate fi observată cu acuratețe doar atunci când Porțile Percepției sunt larg deschise. Orice dogmă, orice sistem de gândire bazat pe principii și percepte fixe, orice credințe, orice religii și orice obsesii ideologice lăcătuiesc Porțile Percepției.

- Cine vrea să fie cu adevărat eliberat de întuneric atunci să facă bine să își stingă toate credințele primite, impuse sau auto-impuse, să lase presupunerile în trecut, somnul rațiunii în urmă și vanitatea în non-manifestare.

- Cheile ce deschid Porților Percepției sunt Scepticismul Interogativ și Curiozitatea Constructivă.

Natura Realității :

- Natura Realității Universale este Continuum-ul. El este TOT ceea ce a existat, există și va exista întotdeauna și cuprinde multitudinea de Universuri și Multiversuri ce alcătuiesc Omniversul.

- Continuum-ul este Holografic, nu are nici început nici sfârșit, el a creat, creează, extinde, întreține și ține în manifestare o infinitate incomensurabilă de alte Universuri similare sau total diferite de al nostru.

- Totul în Omnivers este pur și simplu energie.

- Energia este informație.

- Universul în care trăim acum este electric, magnetic și în continuă expansiune.

Aether:

- Structura vizibilă și invizibilă a Universului  se numește Aether. Totul în Universul nostru este guvernat de 4 Principii fundamentale: Forța (Energia) în mișcare, Accelerația, Inerția și Capacitanţa.

- Electricitatea universului nu poate exista fără magnetism.

- Magnetismul este manifestarea bipolară ce creează spațiul în care gravitația supune corpurile materiale. Orice magnet are 2 poli și doua zone: Zona de forță ( Convergență centripeta) și Zona de inerție ( Divergență centrifugală). Nicăieri în universul nostru nu există magneți monopolari.

- Gravitația este o formă de magnetism, ea nu este o forță ci este este o manifestare, o compresie. Corpurile materiale nu gravitează între ele ci ''substanța'' Aether-ului le presează una contra celeilalte.

- Acțiunile, reacțiunile și retenția tuturor fenomenelor electromagnetice creează Realitatea.

- Realitatea perceptibilă este efectul sumei interacțiunii frecvențelor electromagnetice din același câmp vibrațional dar în care fiecare vibrează diferit conform propriei naturi.

- Nimic nu se atinge cu adevărat în Universul nostru, spațiul dintre atomi și din interiorul lor este 99,999999999 % gol. Dacă nucleul unui atom ar putea fi scalat la mărimea unui bob de mazăre atunci electronul lui ar avea mărimea unui bob de muștar și ar orbita la circa 300 de metri distanță de el, restul spațiului fiind gol.

- Atunci când 2 atomi interacționează sub acțiunea unor forțe directe ei nu se ating, ci între ei se produc niște reacții electrice ce dau naștere unor oscilații care mai apoi sunt percepute fizic ca niște bariere fizice, doar așa este creată iluzia materialității acestui Univers.

- Golul dintre atomi poate fi traversat și umplut doar de energie și lumină.

- Lumina perceptibilă ochiului uman este oscilația câmpurilor electromagnetice manifestată într-o frecvență extrem de restrânsă de circa 1% din totalul spectrului energiei electromagnetice. Restul de 99% din cuantumul manifestărilor energiilor electromagnetice este invizibil simțurilor umane. 

Lumina nu călătorește! Ea nu are o ''viteză finită'' așa cum fals este postulat de ''Religia științei'' moderne. Energia (și implicit Lumina) este prezentă peste tot în Univers și oscilează precum valurile unui ocean fiind parte activă din AETHER. Atunci când '' vârful valului'' atinge o anumită ''înălțime'' Lumina intră în manifestare fizică și devine vizibilă ochilor noștri. Când ''valul'' coboară, Lumina este pur și simplu energie electromagnetică pură ce se manifestă sub spectrul vizibil într-o gama largă de frecvențe. În prezența unui observator Lumina ia forma unei particule revenind apoi la starea de undă atunci când observatorul ( factorul uman) nu mai este prezent. ( Vezi ''Double-Slit Experiment'' - ''Experimentul celor doua fante'')

- Conștiința întrupata în creierul uman este unul din factorii ce combat Entropia acestui Univers. De reținut: Creierul uman nu te face om ci doar felul cum îl folosești. Conștiința întrupata (Sinele sau sufletul) în esența lui pură este multidimensional și nu are sfârșit dar pentru o bucata infimă de timp ''locuiește'' într-un trup limitat și peren pentru a trece testul vieții într-un Univers rece și străin total diferit de Continuum-ul din care a venit.  

- ''Testul'' ia sfârșit doar atunci când Sinele reușește să învingă iluziile care îl țin captiv în acest Univers. Recunoașterea, Conștientizarea și mai apoi Detașarea de iluziile trecătoare ale acestei lumi sunt cele 3 chei ce duc la eliberarea Sinelui.

- Ca Sine Infinit ( Suflet și Conștiință vie ) indiferent de locul în care te afli în acest Univers ai datoria să trăiești, să iubești, să creezi, să prosperi și să nu-i împiedici pe alții să facă la fel. Aceste îndatoriri însumează cea mai importantă lege a existenței.

- Viața în plan material este piatra de încercare a sufletului și totodată declarația de iubire a sufletului către suflet. In viata pe pământ cele mai importante daruri eliberatoare ale sufletului tău vor veni deghizate sub forma celor mai mari încercări. Intenția susținută și voința fermă te vor scoate din orice încercări precum oțelul din foc. 

- Natura Sinelui este Iubirea.Tu Ești Iubire și Iubirea învinge tot. Uitarea naturii sinelui duce la rătăciri grave. Veghează să nu uiți niciodată ceea ce ești!

- Dacă vrei să fii liber renunță la orice formă de frică. Mai ales la frica de moarte. Nimeni nu moare niciodată cu adevărat. Moartea este doar despărțirea de tot ceea ce nu ești TU în realitatea infinită a Continuum-ului. Atunci când ''valul'' energiei tale fizice s-a consumat doar corpul material se va destrăma, conștiința va redeveni Lumina ce va continua să strălucească pe alte niveluri pentru că EA este parte din Creație dar este și Creator în același timp.

- Până la capătul ultimei respirații și dincolo de ea suntem Lumina ce se recunoaște pe sine,... dăruindu-se.

---------------------------

~ Formulele Cheilor Echilibrului ~

Magnetism:

Aliniament Polar = Repulsie + Atracție.

Spectrul Culorilor de Bază ale Luminii:

R.G.B

Roșu = Frecvențe joase, Rarificare.

Albastru = Frecvențe înalte, Comprimare.

Verde = Neutru, Stagnare.

Percepție Holografică:

Mișcare Doppler spre Roșu = Apropiere. Număr de rezonanța 3.

Mișcare Doppler spre Albastru = Depărtare. Număr de rezonanță 6.

Stagnare / Inducție - Număr de rezonanță 9.

Numerele sacre ce mențin acest Univers în echilibrul existențial sunt 3, 6 și 9

----------------------

'' Principii Metafizice Aelissiene (Cunoștințe ascensionale - Arkaaba Yom K'aan )'' ~ Fragment.

~ E.I.N ~

''Fluturi ''

Iubirea e fica unei dureri câștigate,
Durerea e văduva unui zbor pierdut.
Pesimiștii nu cred în aripi, credința lor e un târâș la nivelul solului. 
Visătorii cred în fluturi.
Fluturii nu cred în pene, aripile lor sunt făcute din pulberi ce nu se tem de gravitație.
Toți oamenii lasă în urma lor pulberi de amintiri ce se aștern peste visele căzute.
Viața e un zbor în cădere.
Căutând înălțarea nimeni nu ajunge la fundul inimii fără să își frângă măcar o dată aripile sufletului. 

 ~ E.I.N ~

''Păduri de gânduri''

Nu privi în urmă,
De acolo vii,
Nu privi înainte,
Încă nu ai ajuns în ziua de mâine,
Privește mai bine în tine,
Ca într-un miez de pâine cu alb imaculat umplut,
Fără coaja pârjolită de cuptoarele prin care viața te-a trecut.
Ai să te vezi pe tine cel vechi,
Cel pe care lumea vrea să-l vadă
Zi de zi, în viață, în casă, pe stradă.
Dar tu vrei să te vezi mereu nou,
Mereu altul, 
Mai bun,
Mai sus,
Refăcut.
Măcar cu un gând, cu un cuvânt,
Adevărat.
Renăscut.
 
Ca să fi adevărat, ca să renaști,
Mai întâi trebuie să te distrugi.
Să renunți la tot ceea ce ai pentru a putea fi doar ceea ce ești.
Și chiar dacă va trebui să traversezi păduri de gânduri negre, dese,
Să te afunzi în mări de întristări din lacrimi neculese,
Însingurarea să-ți rătăcească tălpile peste arșița unui întins pustiu,
La capătul tuturor potrivniciilor te vei întâlni cu tine.
Cel adevărat,
Cel viu.

Ai să vrei? Ai să poți?
Greu de spus, greu de gândit dar și mai greu de făcut.
De asta majoritatea oamenilor își rătăcesc pașii pe drumul cel pierdut.

Ce să faci tu atunci când plănuiești vise dar viața iți spune NU?
Împotriva tuturor pariurilor să poți. 
Și să suporți.
Să nu te temi,
Să nu renunți.
Mai mult decât te încape inima voința să-ți o întinzi,
De bunătatea nimănui măcar cu un cuvânt să nu depinzi.
Mergând mereu înainte să nu încetezi să crezi.
Să binecuvântezi, să ierți, să dăruiești,
Și mai presus de toate să fii întotdeauna IUBIREA care EȘTI!

~ E.I.N ~

''Conjugare''

Captivi în colivii făcute din iluzii fixe, iubim și iubirile noastre trecătoare ne sunt singurele momente reale de visare.

Iubim aproape întotdeauna siguri de noi, siguri de rezultat nerealizând că fără libertate iubirile sunt din start compromise.

Iubim și ne imaginăm iubirea perfectă, fără sfârșit, ca pe o sferă rotundă.

Iubim cu nesaț și ne temem constant că vremea nu o să ne ajungă.

Iubim și uităm că timpul ne ia totul într-o singură secundă.

Printre lacrimi și zâmbete, căutând emoții nemuritoare,

Iubim orbește fără să vedem că iubirile sunt trambuline ce ne aruncă în relații ca într-un val înălțat de maree selenare.

Cu ardoare, domol sau tare, după felul de a fi al inimilor noastre iubim.

Continuăm să iubim chiar și după ce micuțul nostru paradis s-a năruit sub pulberi amare.

Iubim veșnic fără să avem nici cea mai mică idee că nemurirea iubirilor noastre e trecătoare ca umbra pescărușilor pe mare. 

Iubim și visăm iubirea ca pe o înălțare spre a fericirii stea.

Fără limite, fără garanții, fără speranțe,

Iubim în timp ce ne târâm iluzionându-ne că putem zbura.

Iubim, căci dacă nu am iubi nu am putea conjuga deplin verbul a exista.

~ E.I.N ~

''Ceva bun pentru tine...''

În fiecare rău se găsește cel puțin un bine și în fiecare bine se poate găsi măcar un rău. Nu există viață prescrisă, nu există destin, există doar alegeri și din păcate asta se înțelege cel mai puțin. De fiecare dată când alegi sa scoți binele din rău și sa desparți răul de bine faci cu adevărat ceva bun pentru tine!
 ~ E.I.N.~

''Imponderabilitate''

Trăiesc și te gândesc.
Motivat și nemotivat și clipa se face mai lentă.
Te gândesc oriunde și oricând.
Adevărat. În repaus, în apnee și în detentă.
Te gândesc în imagini ce nasc vise de nea dar ucid realități de mucava.
Te gândesc și astfel nu simt singurătatea atunci când viața se pune împotriva mea.
Te gândesc în zile bune și în zile rele și nu pot să adorm noaptea pentru că iți simt prezența în visele mele. Te gândesc cu aceeași intensitate de fel, pentru că simt cum continuă să îmi crească iubirea chiar și în poza aia veche cu noi doi pe care o port țiplată în portofel.
Te gândesc cu ardoare pentru că toată lumea asta la un loc nu îmi poate da mai mult decât mi-ai dat tu. De nimic nu mă mai mir, te gândesc și amintirea ta nu mă mai doare. 
Acel gol pe care l-ai lăsat în urmă doare doar atunci când respir. 
Puține lucruri și o speranță pe care nimeni nu o înțelege, cam asta-i tot ce mi-a mai rămas de la tine din toate cele promise. Și amintirile și cuvintele zise toate numai pentru mine și zâmbetele tale lipite de mult de spatele pleoapelor mele închise.

Te gândesc pentru că îmi alergi prin vene în fugă, ca trenul.
Te gândesc căci fără tine ritmul inimii mele nu își găsește refrenul.
Te gândesc cu năzuințe neatinse. Necuprinse. Te-am dorit mereu peste tot ce se poate nu pentru că am fost un suflet prea slab ci pentru ca am fost puternic prea mult timp în singurătate.
Te gândesc pentru că nu pot altcumva, pentru că duc determinat mai departe luptele pe care tu nu le-ai putut termina. Împreuna întregim nemurirea, pentru că nu există cu adevărat limite și suferințe ci doar incapacități de a înțelege iubirea.

Imponderabilitate îmi ești. Cu aerul, te inspir. Te simt, te trăiesc precum vântul solitar străbătând păduri de cruci ca gândul.
Te gândesc pentru că de la tine am învățat să știu că există întotdeauna o lumină dincolo de orice pustiu. 
Te gândesc zi și noapte pentru că privirea mea ar vrea să atingă cerul în care visezi tu acum.
Nu mai ești decât în gând.
Eu încă mai exist. 
Te gândesc,...dar am să continui să trăiesc.

~ E.I.N ~

''Iubirea e invizibilă''

 

Uneori ni se spune că suntem doar niște străini unii pentru alții.
Ni se spune că suntem simpli jucători într-un joc al hazardului.
Ni se spune că suntem ura și pierderea.
Ni se spune că suntem suferința.
Ni se spune că suntem doar pulbere în vânt.
Dacă suntem nimic în viața asta scurtă, atunci suntem totul în iubirea veșnică.

Trecătoare e lumea asta vizibilă,
Veșnică e doar iubirea dar e invizibilă.

 ~ E.I.N ~

''Păsări fără mal''

Sufletul omului e ca o pasăre ce-şi caută malul iubirii zburând peste mări de încercări, reușite şi eșecuri. Numai iubind sufletul își poate atinge malul în care îşi găseşte împlinirea şi odihna. Şi pentru că sufletul ţi-e mereu în căutarea unui mal numit fericire, Iubeşti! Aşa ajungi să iubeşti iubirea ca pe un zbor către țărmul fericirii.
Iubeşti, măcar o dată în viaţă peste limita de a te da pe tine cuiva special cu care să te bucuri de ceea ce devi. Şi iubeşti atât de mult uneori, încât ajungi să confunzi oftatul cu respiratul.
Iubeşti şi speranțele îţi sunt aripile sufletului ce se întind peste absențele amare.
Iubeşti chiar şi atunci când aşteptările neîmplinite îţi curg prin vene ca o otravă de care nu eşti conştient că circula prin în tine până nu-i simţi efectele.
Iubeşti mult, înalt şi curat ca îngerii şi ştii că fără sufletul iubit nu ţi-ar fi bine nici măcar în rai.
Iubeşti pe de-a întregul ca să te poţi păstra întreg.
Iubeşti până dincolo de litere şi vocabularul inimii ţi se umple doar de cuvântul ''Noi doi''.
Iubeşti şi cu cât iubeşti mai mult înţelegi că Iubirea nu se exprimă în cuvinte ci în sentimente. Iubeşti şi pricepi că Iubirea nu are ''subtitrare'' pentru cine nu o înţelege, pentru că Iubirea adevărată nu foloseşte cuvinte ca să ţi se dăruiască, sau ca să te facă să simţi ceva real.
Iubeşti cu adevărat abia atunci când ajungi să accepţi că Iubirea nu este ceva din care poţi scoate, ci ceva în care poţi să pui chiar şi atunci când nu ţi se promite nici măcar următoarea îmbrăţişare.
Iubeşti dulce, atunci când înveţi la modul amar să te ridici fără ranchiună de la masa la care iubirea nu-ţi mai este servită ca desert.
Iubeşti cu toată fiinţa ta şi cu tot suflul tău atunci când treci peste orice greutăți pentru a împlini visurile persoanei iubite. 
Iubeşti şi nu te mai temi de nimic, deoarece acolo unde există iubire adevărată nu există teamă.
Iubeşti şi asta te face viu, îţi lipeşte aripi pe suflet şi te face să fii cu adevărat Tu,... cu adevărat om. Astfel pe lângă aripi, de la iubire, primeşti şi ghiare ca să ţi le aperi.
Iubeşti,... dacă nu ai face-o ai rămâne într-un zbor chinuit, ca o pasăre pierdută în larg ce nu îşi găseşte niciodata malul.
~ E.I.N ~

Sub același cer...

Înainte de a condamna – Judecă.
Înainte de a judeca – Iartă.
Înainte de a ierta - Simte.
Înainte de a simți – Trăiește.
Înainte de orice – Iubește!
Toți, Toate, Totul. Sub același cer. Sunt - Suntem.

~ E.I.N ~