Ce vânt rece îmi ești.
Ce ploaie grea.
Ce chin.
Vorba ți-e toată numai miere dar fapta ți-e pelin.
Cu ce mână de piatră îmi vinzi iubirea?
Cu ce inimă de ghiață fericirea?
Te ascunzi sub zâmbete copilărești,
Ucizi speranțe, împietrești pe buze poezia,
Stârnești în simțurile mele doar urgia.
Promisiuni deșarte mii și mii,
Dorințele mele înfrânte - închisori întunecate.
Joci fără milă, chiar și în gând mă minți râzând.
Funambulă inima-mi tresaltă.
Căzând, picioarele de lut aripi să zbor nu-mi mai dau.
Iubirea ta, valiză abandonată într-o străină haltă.
Acolo unde mi-se termină suferința începi tu.
Pentru câtă noapte mă așteaptă încă, mai multe stele cad în mare,
Pentru câtă singurătate și strânsoare, mai multă disperare.
Cenușă de vise, amintiri cu ghimpi, lacrimi amare,
Mila îngenunchiată în mine ce în sfârșit redevine iertare,
Munți de suspine și o speranță pe care tu nu ai să o poți înțelege vreodată,...
E tot ce mi-a mai rămas de la tine!
''Rămășițe'' ~Imagine si text EIN~
