Acolo unde se termina visele...

                                             
Intr-o lume iluziorie mereu in goana dupa vant oare de cate ori ne-am intrebat de ce oamenii care par a fi cei mai puternici sufleteste sunt si cei care au suferit cel mai mult in viata?
Ne-am imaginat oare vreodata ca masura suferintei unui suflet vine de cele mai multe ori dintr-o mare sensibilitate sufleteasca?

Ne-am intrebat oare pana acum de ce oamenii care demonstreaza cea mai neconditionata bunatate catre ceilalti sunt si cei care sunt tratati cel mai nedrept?

Ne-am gandit oare ca cei care se dedica din tot sufletul altora sunt si cei care au cea mai mare nevoie ca sa fie ajutati?

Pentru a primi raspunsurile potrivite uneori trebuie sa privim lumea din alta perspectiva pentru a o putea vedea asa cum este ea cu adevarat. Dar daca stam si ne gandim bine de multe ori in viata ne vin in minte multe intrebari fara un aparent raspuns, mai ales in clipele reale de ne-somn ale sufletului, atunci cand ne retragem in noi si inchidem larg ochii trupului ...atunci cand facem liniste in noi si astfel in pacea rarei clipe de auto-sinceritate scanteia de Divinitate ce straluceste in noi ne cere sa-i ascultam vocea si ne indeamna sa privim drept in jurul nostru. Atunci...in momentele acelea de scurta nemurire, ca dupa un somn lung si greu al constiintei, cugetul se trezeste si descopera cu stupoare ca lumea in care traim este diferita, ca este stramba...descopera ca nimic si nimeni nu este asa cum pare la prima vedere...ca totul miroase a fals si a prefabricat alcatuit din iluzii, nesiguranta si mai ales din dorinte nebune de formalizare la o lume si mai nebuna. O lume in care spiritul Adevarului Divin ce locuieste in spatiul inimiilor noastre descopera cu apasare ca suntem striviti si inghesuiti de mana invizibila a societatii moderne in spatii, conjuncturi si in situatii prea stramte pentru imensitatea sufletului nostru, ca suntem fortati inpotriva esentei noastre cosmice sa incapem intr-o cutiuta mica, intunecata, manipulabila si incomda denumita ''realitate''.

Descoperim ca suntem redusi la o aparenta trupeasca efemera ce poarta vremelnic un nume, un sex si o ocupatie...ca suntem cantariti dupa hainele pe care le purtam si dupa succesele materiale dobandite intr-o lume mai imateriala si mai ireala decat putem vedea si percepe cu ochii trupului si cu celelalte simturi.

De cate ori ne-am gandit si am realizat ca din ''lumea reala'' putem percepe cu ochii trupului ceva mai putin de 1 % din tot spectrul radiatiei electromagnetice ce este prezenta peste tot in Univers si ca restul de peste 99 % este materie invizibila si imperceptibila simturilor noastre. Ca asa zisa ''Lume reala'' este compusa din atomi care sunt creati din 99.999999999999999999% spatiu gol si nici unul dintre ei nu sunt cei cu care ne-am nascut, dar toti isi au originea din materia care candva stralucea cu putere intr-o stea.

Simtind profund adevarul acestor lucruri in inima... nu putem sa nu ne miram cat suntem de orbi si cat de putin putem percepe si cunoaste din universul din care facem si noi parte integranta.

Cu ochii sufletului larg deschisi, descoperim ca lumea a uitat sau face tot posibilul sa uite ca suntem fiinte spirituale luminate, plamadite fizic din pulbere stelara...din atomii focului stelar transformati in carne si oase, ca suntem aici pe pamant pentru a experimenta viata in trup, pentru a invata, iubi si evola si astfel pentru a parcurge calea de la pulbere stelara catre Lumina Divina.

Descoperim ca suntem picaturi de lumina dintr-un ocean infinit de constiinta nemarginita, creati dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Ca suntem fortati sa credem ca in lumea asta ''reala'' iubirea in toate formele ei nu este altceva decat ura de sine si dorinta de scalvie sub dominatia unui alt suflet.

Ca sclavia este egal Libertate si ca Minciuna este egal Adevar!

Descoperim ca cei care care striga in gura mare ca sunt credinciosi traiesc ca si cum nu ar avea un Dumnezeu...

Ca multi dintre cei care au o parinti traiesc ca si cum nu ar avea pe nimeni pe lume si ii trateaza pe cei din jurul lor ca si cum ar fi ai nimanui.

Ca unii dintre cei care au copii uita ca si altii au la randul lor copii dar asta nu-i opreste sa-i exploateaze ca si cum nu ar avea pe nimeni pe lume.

Ca uneori oamenilor le este mai usor si mai comod sa fie rai...atunci cand se uita in jurul lor si doresc sa fie buni dar descopera ca nu au cu cine.

In momentele acela de profunda trezire sufleteasca, nu putem sa nu ne intrebam: '' Unde este Iubirea? Unde este adevarul si unde este dreptatea?

Singurul raspuns pe care inima nostra poate sa-l dea este ca Iubirea si Adevarul au fost intotdeauna in noi insine....ca au fost acolo inca de la inceput si ca vor ramane acolo pina la capatul calatoriei numita viata.

Oricat ne-am ascunde in spatele aparentelor si oricat de bine am purta masca societatii in care traim, oricat de mult am incerca sa negam natura a ceea ce suntem si sa acoperim ''cu luciditate si formalism'' Lumina Divina ce straluceste in fiecare din noi, nu vom putea niciodata sa fugim de adevarul unic si incontestabil ca noi suntem Constiinta Divina Infinita si nemuritoare comprimata vremelnic in spatiul unei inimii si al unui trup! Si asta pentru ca indiferent cat de mult am incerca sa fugim si sa ne ascundem de noi insine glasul Adevarului si Lumina Divinitatii din noi ne vor chema sa acceptam adevarul...acela ca noi suntem CEI CE SUNTEM! Forme unice ale unei infinite constiinte cosmice ce experimenteaza o viata in planul fizic. Ca suntem constiinta infinita. Cei care am fost si cei care vom fi vesnic; Picaturi de Lumina din Lumina Iubirii. Val si unda in acelasi timp, parte integranta si infinita din Oceanul Iubirii Divine.

Din nemurire coboram in trup asa ca si cum am imbraca o haina si incepem sa respiram viata si descoperim ca in lumea materiala nimic nu este cu adevarat al nostru...totul ne este dat cu imprumut pentru o vreme...trupul, posesiunile materiale, famila, copii, prietenii si mai ales persoana iubita. Nimic din ceea ce credem ca avem nu este cu adevarat al nostru...pentru ca nu putem sa luam nimic din toate astea cu noi atunci cand ne intoarcem ''acasa'' pe campiile de lumina din planurile inalte ale constiintei infinite.

Singura avere pe care o luam cu noi atunci cand ''ne intoarcem acasa'' este numai iubirea pe care am daruit-o NECONDITIONAT altora!

Indiferent cine suntem in viata fizica...indiferent cum ne-am castiga existenta si indiferent ce si cum am gandi despre noi, despre altii si despre lumea din jur... sufletul nostru este parte din Infinita Divinitate si el isi cere intotdeauna dreptul la adevar, la fericire si la iubire!

Alergand in cercul stramt al vietii lor, multi si-au uitat esenta Divina si motivele pentru care au coborat in trup pe pamant. 
Nimeni nu ar trebui sa uite cine este si care este scopul sau real in aceasta lume. 
La nivel personal, nu este greu sa iti amintesti cine esti TU cu adevarat! E de ajuns sa faci un exercitiu de respiratie al sufletului. Uite asa:

Inspira adanc, fa-ti mintea sa taca si asculta-ti cu atentie inima pentru cateva momente! Uita pentru o clipa sa te mai plangi ca viata e nedreapta cu tine....ca te simti mereu singur, ca ai probleme la munca sau cu oamenii din viata ta, ca nimanui nu-i pasa de tine si ca nu esti destinat unui scop anume in viata !

Constientizeaza macar pentru o secunda faptul ca esti mai mult decat mintea ta poate sa priceapa acum...ca esti mai mult decat simturile tale pot sa perceapa din realitatea inconjuratoare, ca esti constiinta multidimensionala cu acces direct si neingradit la Divinitate...si ca singura bariera intre tine si fericirea ta sunt de fapt conceptiile si credintele tale dobandite de-a lungul timpului prin programarea mentala la care ai fost impins de societate inca din primii ani de viata!

Refuza sa te cataloghezi, standardizezi, sa te compari cu ceea ce vezi in jurul tau si sa te aliniezi uzantelor, credintelor, sabloanelor doctrinare si cerintelor unei societati ce nu-i pasa de fapt deloc de fericirea ta interioara. Fii real prin ceea ce iubesti si prin ceea ce traiesti in inima ta! Pastreaza in sufletul tau intotdeauna cu tarie, iubirea, credinta si speranta si lasa lumea ireala sa isi traiasca viata ei ireala iar tu alege sa iti asculti intotdeauna inima si contiuna sa mergi pe calea ta. Iubeste din plin fara sa astepti nimic in schimb, traieste din plin si lasa-i si pe altii sa iubeasca si sa traiasca ce vor si cum vor ei!

Bucura-te copilareste de tot ceea ce vezi in jurul tau pentru ca nu esti aici pentru totdeauna. Nu astepta intodeauna ca cineva sau ceva sa-ti aduca fericirea pentru ca in viata nimeni si nimic nu iti poate da ceea ce iti refuzi tu insuti!

Invata sa fi fericit chiar daca esti singur pe lume pentru ca cei care nu reusesc sa fie fericiti in singuratate nu vor reusi sa fie fericiti nici atunci cand vor avea pe cineva langa ei! Indiferent unde te-ar duce viata si destinul mergi mereu inainte cu credinta pentru ca un om care merge inainte cu Dumnezeu poate ajunge oriunde!

Nu te lasa amagit si pacalit de lumea ireala din jurul tau...caci daca alegi in inima ta sa imbratisezi umbrele si iluziile unei lumi oarbe atunci somnul sufletului tau te va scufunda incet spre ne-trezire vesnica in iadul interior numit somnul sufletului.

Ar trebui sa intelegem cu totii la nivel personal ca daca nu vom incerca niciodata sa cunoastem adevarul, atunci nu vom cunoaste nici iubirea!

Si daca nu vom cunoaste niciodata iubirea atunci cum vom putea sa mai sustinem despre noi ca traim cu adevarat? Am fi ca niste masini fara roti. Am exista dar nu am fi de folos nimanui. Cel mult vom putea spune despre noi ca existam dar este intotdeauna o diferenta foarte mare intre a exista si a trai cu adevarat.

Drumul de urmat catre Lumina Adevarului se deschide inainte tuturor in egala masura in viata...trebuie numai sa dorim sa alegem sa-l parcurgemn. Atat! Drumul care duce catre Lumina Divina este numai al inimii si al iubirii. Pentru ca un drum bun va duce intotdeauna la destinatia cea buna!

Pasii pe acest drum care incepe din noi insine si duce catre Lumina Adevarului sunt simpli : Sa ne acceptam pe noi asa cum suntem! Sa ne iubim asa cum suntem caci nimeni nu este perfect. Sa facem pace cu noi insine si astfel sa facem pace si cu lumea din jurul nostru. Sa ne iertam pe noi insine pentru tot si sa mergem mai departe pe drumul vietii fara sa ne  uitam inapoi. Cine ramane legat de trecut nu poate merge liber catre viitor.

Sa incetam sa mai judecam totul si pe toata lumea dupa masuri, sabloane si norme impuse de o lume oarba la adevar si iubire ce nu priveste niciodata pe nimeni in ochii sufletului.

Sa constientizam adevarul ca la nivel spiritual fiecare dintre noi este unic si nemarginit ca si universul din care face parte si totodata ca fiecare om este o exprimare unica si diferita a unei infinite si nemuritoare constiinte cosmice. Ca suntem fiecare in parte un mod unic al Universului de a percepe si experimenta ceea ce simturile noastre fizice denumesc realitate. Ca suntem tot ceea ce exista, a existat si va exista intotdeauna!

Cand vom intelege in inima noastra deplin aceste lucruri vom descoperi ca nu exista limite reale si nici spatii infinite intre sufletele noastre si Iubirea Lui Dumnezeu.

In fiecare zi sa deschidem larg ochii la minunile din jurul nostru...sa contemplam cu bucurie si iubire natura tuturor lucrurilor si sa acceptam in inimile noastre ca suntem viata eterna si neant inflorit in trup...ca suntem iubire nemarginita comprimata in spatiul inimilor noastre...si ca suntem Lumina Divina a Iubirii intrupata in miracol.

Asta suntem noi! Sa nu lasam pe nimeni niciodata sa ne spuna ca suntem mai putin de atat!

Odata ce am constientizat cine suntem noi cu adevarat ne vom trezi la viata cea reala si la realitatea interioara a sinelui nemuritor, pentru ca acolo unde se termina visele ''irealitatii'' inconjuratoare incepe Iubirea Nemarginita, Adevarul Suprem si Lumina Divina!

Fericirea cosmica infinita este a noastra, pentru ca nimeni nu poate sa ne dea sau sa ne ia ceva ce a fost si va fi intotdeauna al nostru, asa cum ale noastre sunt si trairile vii din centrul inimiilor noastre. Intre noi si fericirea noastra pot ridica baricade numai gandurile noastre negative si modul in care dorim si mai ales acceptam sa percepem si sa interpretam lumea. Tot ce trebuie sa facem pentru a schimba realitatea lumii inconjuratoare este sa iubim neconditionat, sa ne ajutam si sa ne acceptam unii pe altii pentru ceea ce suntem cu adevarat in esenta noastra si astfel sa tinem intotdeauna larg deschsi ochii sufletului, sa ne indemnam si sa ne trezim unii pe altii la Adevar si Iubire, pentru ca somnul sufletului si ura vor aduce intotdeauna intuneric, disperare si suferinta!

Nu suntem vesnici in lumea asta ireala si nu am coborat in ea ca sa ramanem aici pe vecie, de aceea fiecare clipa este nepretuita si in ea este bine sa fim buni fara masura cu toti cei din jurul nostru. Oricat de gresiti sau de rai ne-ar parea la un moment dat unii sau altii, cu toti suntem de fapt modalitati diferite al Universului de a experimenta ceea ce numim viata in realitatea inconjuratoare ( planul fizic ).

Alaturi de ceilalti sa invatam sa iubim mai mult decat ne incape inima pentru ca atunci cand vom iubi din toate puterile noastre pe cei de langa noi cu adevarat pe noi insine ne vom iubi mai mult!

Un suflet mai bun si mai iubitor inseamna o lume mai buna si mai iubitoare!

Fie ca Iubirea, Pacea, Credinta si Speranta sa infloreasca intotdeauna in inimile tuturor!

~ Imagine grafica si text ~ EIN © 2013 ~


.