''Păduri de gânduri''

Nu privi în urmă,
De acolo vii,
Nu privi înainte,
Încă nu ai ajuns în ziua de mâine,
Privește mai bine în tine,
Ca într-un miez de pâine cu alb imaculat umplut,
Fără coaja pârjolită de cuptoarele prin care viața te-a trecut.
Ai să te vezi pe tine cel vechi,
Cel pe care lumea vrea să-l vadă
Zi de zi, în viață, în casă, pe stradă.
Dar tu vrei să te vezi mereu nou,
Mereu altul, 
Mai bun,
Mai sus,
Refăcut.
Măcar cu un gând, cu un cuvânt,
Adevărat.
Renăscut.
 
Ca să fi adevărat, ca să renaști,
Mai întâi trebuie să te distrugi.
Să renunți la tot ceea ce ai pentru a putea fi doar ceea ce ești.
Și chiar dacă va trebui să traversezi păduri de gânduri negre, dese,
Să te afunzi în mări de întristări din lacrimi neculese,
Însingurarea să-ți rătăcească tălpile peste arșița unui întins pustiu,
La capătul tuturor potrivniciilor te vei întâlni cu tine.
Cel adevărat,
Cel viu.

Ai să vrei? Ai să poți?
Greu de spus, greu de gândit dar și mai greu de făcut.
De asta majoritatea oamenilor își rătăcesc pașii pe drumul cel pierdut.

Ce să faci tu atunci când plănuiești vise dar viața iți spune NU?
Împotriva tuturor pariurilor să poți. 
Și să suporți.
Să nu te temi,
Să nu renunți.
Mai mult decât te încape inima voința să-ți o întinzi,
De bunătatea nimănui măcar cu un cuvânt să nu depinzi.
Mergând mereu înainte să nu încetezi să crezi.
Să binecuvântezi, să ierți, să dăruiești,
Și mai presus de toate să fii întotdeauna IUBIREA care EȘTI!

~ E.I.N ~