''Conjugare''

Captivi în colivii făcute din iluzii fixe, iubim și iubirile noastre trecătoare ne sunt singurele momente reale de visare.

Iubim aproape întotdeauna siguri de noi, siguri de rezultat nerealizând că fără libertate iubirile sunt din start compromise.

Iubim și ne imaginăm iubirea perfectă, fără sfârșit, ca pe o sferă rotundă.

Iubim cu nesaț și ne temem constant că vremea nu o să ne ajungă.

Iubim și uităm că timpul ne ia totul într-o singură secundă.

Printre lacrimi și zâmbete, căutând emoții nemuritoare,

Iubim orbește fără să vedem că iubirile sunt trambuline ce ne aruncă în relații ca într-un val înălțat de maree selenare.

Cu ardoare, domol sau tare, după felul de a fi al inimilor noastre iubim.

Continuăm să iubim chiar și după ce micuțul nostru paradis s-a năruit sub pulberi amare.

Iubim veșnic fără să avem nici cea mai mică idee că nemurirea iubirilor noastre e trecătoare ca umbra pescărușilor pe mare. 

Iubim și visăm iubirea ca pe o înălțare spre a fericirii stea.

Fără limite, fără garanții, fără speranțe,

Iubim în timp ce ne târâm iluzionându-ne că putem zbura.

Iubim, căci dacă nu am iubi nu am putea conjuga deplin verbul a exista.

~ E.I.N ~