Sufletul toamnei...

Astăzi soarele mi-a zâmbit...într-o rază.
Vântul s-a jucat cu frunzele şi ziua a devenit mai lentă.
Vara în grabă a apus, dar eu încă îi mai văd zâmbetul solar şi încă îi mai simt îmbrăţişarea caldă.
Uneori mi-e dor de vară ca şi cum aş uita să mai respir.
Uneori o zăresc alergând printre frunzele ruginite
cu inocenţa unui copil ce se joacă în cimitir.
Uneori uit că viaţa este o nebunie mai scurtă iar nebunia este o viaţă mai lungă.
Şi chiar dacă ştiu că indiferent de anotimp soarele străluceşte mereu acolo unde îşi face cuib iubirea...
şi chiar dacă ştiu că frumuseţea pe care o văd în jur este numai o reflecţie a inimii mele,
nu pot să nu mă întreb:
Cât de mare poate fi sufletul toamnei?
  
A venit...măiastra toamnă! Coloraţi-vă inima cu iubire! Vorba bună, fapta bună, gândul bun, zâmbetul înflorit în colţul gurii şi binecuvăntata fericire să vă fie raze de soare si să vă incălzească trăirile în fiecare zi.
Să aveţi o toamnă minunată în suflet, în inima şi în viaţă!
 ~ EIN ~