''Strânsoarea înclinațiilor''

Poate că nu ți-am mai spus de mult cât te iubesc,
Poate din obișnuință,
Poate din firescul de a fi parte din tine,
Poate din credința care ne-a ținut mereu rai îmbrățișat la rău dar și la bine.

Poate că nu ți-am spus de mult cât te iubesc din vina rutinei care ne obișnuiește până și cu cea mai cronică singurătate, poate din naivitate sau poate din frica de a-ți uita albastrul privirilor dincolo de nori, dincolo de eternitate.

Poate nu ți-am spus că te iubesc imponderabil, așa de înalt încât la fiecare despărțire sufăr un fel de cădere pe care numai tu o poți atenua.
Poate că nu ți-am spus cât te iubesc sub greutatea cuvântului Dor care niciodată nu minte, dar care mă strivește între cearceafuri pline insomnii și suferințe.

Poate că nu ți-am spus cât te iubesc sub jurământul simțămintelor,
Dincolo de orice gând, de cuvânt, de bariera vanităților lumești,
Simțind că doar atunci când te iubesc mai mult, există mai mult.
Poate că nu ți-am spus cât de mult te iubesc în strânsoarea înclinațiilor mele copilărești,
iar astăzi, la jumătatea unei singurătăți,... tu de care parte ești?

Imagine și text
~ E.I.N ~

''Direcţia bună''

 

Viaţa noastră pe Pământ e scurtă şi plină de încercări. Avem doar câteva zeci de ani (vreo 7-8 în cazurile cele mai bune) în care putem să trăim frumos, să ne împlinim visele, să ne atingem potențialul, să ne transformăm în oamenii de care cei din jur au nevoie. În cele câteva zeci de ani trebuie să-i iubim pe cei dragi, să ne urmărim idealurile, să dezamăgim cât mai puține suflete, să greșim de câteva ori şi să o luăm de fiecare dată de la capăt încercând să facem lucrurile să meargă în direcția bună. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină. Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care privesc în altă direcţie decît tine. Dacă cineva te vrea în viața lui, îţi va face cu iubire loc în ea, nu va trebui să te lupţi tu pentru un loc acolo. Niciodată, dar niciodată, nu încerca să intri cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea sufletului tău. Nu există nicio îndoială că anumiți oameni pot si ne vor da viața peste cap prin refuzul lor de a se lăsa iubiți sau măcar de a dialoga cu ei. Însă încercarea de a schimba ceea ce nu nu mai poate fi schimbat, dorind să facem ca lucrurile să fie așa cum ne imaginăm noi, nu funcționează de cele mai multe în situații reale. Viata nu este un film. Adevărul este că de cele mai multe ori nu poți schimba situații și nici nu poți schimba oamenii. Doare când te gândești, însă acesta este adevărul și trebuie acceptat mereu. Tot ce poți face mai bine în momentul de încercare maximă este să respiri încet, profund, să încerci să te detașezi, să accepți că așa stă viața și că lucrurile merg mai departe orice am gândi noi. Amintește-ți mereu că prieteni adevărați nu-ţi sunt cei ce sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ţi-e cel mai greu. Fă tot posibilul să ai alături de umărul şi de inima ta, oameni care privesc în aceeași direcție ca şi tine!
 

~EIN~

 

''Valsul vieții''

Printre sclipirile trecătoarelor clipe viața ne prinde în ritmul ei ca într-un vals. Ne rotește, ne apropie, ne desparte, ne urcă și ne coboară, ne schimbă pașii, ne schimbă privirile, ne schimbă stările, ne unește într-un sărut și ne topește într-o lacrimă, ne schimbă așteptările, ne schimbă partenerii, dar oricât ne-ar suci și ne-ar învârti nu ne poate schimba niciodată amintirile.    

Atâta vreme cât ești prins în valsul vieții nu uita că orice vals are un început și un sfârșit. Timpul nu dansează cu nimeni la infinit, timpul este un încasator de datorii. Zâmbește, dansează și visează, caută-ți seninul în ochii celor dragi și mai ales ai grijă să îți faci amintiri frumoase în fiecare zi. Nu ezita să-ți trăiești viața cât vrei,... și să vrei cât trăiești!

Imagine și text ~ E.I.N ~ 

============

Life's Waltz

Among the flashes of the passing moments, life catches us in its rhythm like a waltz. It rotates us, brings us closer, separates us, raises and lowers us, changes our steps, changes our perspectives, changes our moods, unites us in a kiss and melts us into a tear, changes our expectations, changes our partners, but no matter how much it twists and turns us, it can never change our memories.  

As long as you are caught in the waltz of life, don't forget that every waltz has a beginning and an end. Time does not dance with anyone indefinitely, time is a debt collector. Smile, dance and dream, look for your serenity in the eyes of your loved ones and especially be aware to make you beautiful memories every day. Do not hesitate to live your life as long as you want, ... and to want as long as you live! 

 

Image and text ~ E.I.N ~

=================

 

Il valzer della vita 

 

Tra i lampi dei momenti che passano, la vita ci cattura nel suo ritmo come un valzer. Ci ruota, ci avvicina, ci separa, ci alza e ci abbassa, cambia i nostri passi, cambia le nostre prospettive, cambia i nostri stati d'animo, ci unisce in un bacio e ci scioglie in una lacrima, cambia le nostre aspettative, cambia i nostri partner, ma no importa quanto ci distorca e ci trasforma, non potrà mai cambiare i nostri ricordi.  

Finché sei preso nel valzer della vita, non dimenticare che ogni valzer ha un inizio e una fine. Il tempo non balla con nessuno all'infinito, il tempo è un esattore. Sorridi, balla e sogna, cerca la tua serenità negli occhi dei tuoi cari e soprattutto sii consapevole di farti ogni giorno bei ricordi. Non esitare a vivere la tua vita finché vuoi,... e a volere finché vivi!

 

Immagine e testo ~ E.I.N ~

 

''Profundis''

 

Trăim, sperăm, râdem sau plângem, sub greutatea propriului EU mai devreme sau mai târziu aripile sufletului tot ni le frângem,...Uneori atât de tare încât după ultima respirație nici măcar diavolul nu ne poate spune cât de jos putem ajunge. Neîncetat secunda bate, timpul ne șterge din amintiri numele, chipul și cuvântul. După 100 de ani oare îi mai pasă cuiva dacă am fost buni, răi sau măcar dacă am avut dreptate?

 

Poate că nu există cu adevărat în lumea asta nici prea multă iubire și nici destulă speranță, ci doar foame în creier, pofte în inimi și în rest peste tot cercul pământului doar oceane profunde de ură și nori gri de intoleranță. Dar oricât de tulburi ar fi apele poate că ar trebui să nu uităm că în ochiul furtunii se găsește întotdeauna calmul vântului,... și dacă reușim să zâmbim din al nostru adânc, măcar un pic, măcar din când în când, dacă reușim să ne oferim, să ajutăm, să zidim, atunci cu siguranță primim de la viață măcar gramul de iubire pe care îl dăruim cu temei. 

Peste toate adâncimile existenței, scopul abisal al vieții este să ne facem un scop din a ne bucura de fiecare minut al ei.

 

Imagine și text ~ EIN ~