Captivi în colivii făcute din iluzii
fixe, iubim și iubirile noastre trecătoare ne sunt singurele
momente reale de visare.
Iubim aproape întotdeauna siguri de
noi, siguri de rezultat nerealizând că fără libertate iubirile
sunt din start compromise.
Iubim și ne imaginăm iubirea
perfectă, fără sfârșit, ca pe o sferă rotundă.
Iubim cu nesaț și ne temem constant
că vremea nu o să ne ajungă.
Iubim și uităm că timpul ne ia totul
într-o singură secundă.
Printre lacrimi și zâmbete, căutând
emoții nemuritoare,
Iubim orbește fără să vedem că
iubirile sunt trambuline ce ne aruncă în relații ca într-un val
înălțat de maree selenare.
Cu ardoare, domol sau tare, după felul
de a fi al inimilor noastre iubim.
Continuăm să iubim chiar și după ce
micuțul nostru paradis s-a năruit sub pulberi amare.
Iubim veșnic fără să avem nici cea
mai mică idee că nemurirea iubirilor noastre e trecătoare ca umbra
pescărușilor pe mare.
Iubim și visăm iubirea ca pe o
înălțare spre a fericirii stea.
Fără limite, fără garanții, fără
speranțe,
Iubim în timp ce ne târâm
iluzionându-ne că putem zbura.
Iubim, căci dacă nu am iubi nu am
putea conjuga deplin verbul a exista.
~ E.I.N ~
