Scara sufletului...

''Eliberează-te de griji. Gândeşte-te la Cel ce a creat gândul! De ce stai în închisoare când uşa este larg deschisă?'' ~ RUMI

  La margine de speranţe, în noaptea întunecată a sufletului, doar stelele cerului mai strălucesc. Rămas copleşit acolo, sufletul stă stins şi se abandonează îngrijorărilor şi temerilor. Adevărul este că nimic din lumea asta nu dăunează mai mult sufletului decât înlocuirea speranţelor cu îngrijorările. Suntem fericiţi atâta timp cât înţelegem că fericirea nu poate merge pe aceeaşi stradă cu îngrijorările. Atunci când ne îngrijorăm fugim în direcţia opusă fericirii. Dacă le priveşti cu atenţie, ai să vezi că până la urmă îngrijorările nu sunt altceva decât pretexte pentru fuga de fericire. Şi nu e niciodată uşor, toţi trecem pe ''acolo'', toţi ne lovim de ele în drumurile vieţii. Chiar acum, în clipa asta sunt oameni din intreaga lume care se luptă cu îngrijorările. Fie că sunt singuri, fie că le lipseşte cealaltă jumătate a inimii, fie că au pierdut pe cineva, fie că sunt deprimaţi pentru ceea ce viaţa le-a promis şi nu le-a dat, fie că sunt scormoniţi de rănile trecutului, fie că înfruntă probleme personale pe care nimeni nu le vede, fie că au temeri care le înlanţuiesc sufletele,... toţi, dar absolut toţi au în ceva în comun; Toţi speră, îşi doresc şi visează Fericirea. Şi poate chiar acum au nevoie de cineva care să le întindă o mâna fără să-i privească de sus. Ne luăm în serios umanitatea doar atunci când ne întindem sufletele şi ne facem sufletul scară pentru cei ce strigă tăcut în întuneric. Nu există fericire mai mare, decât fericirea dăruită fără ataşamente sau aşteptări. Când vei înţelege asta, sufletul tău va deveni fericirea însăşi şi se va face scară pe care se vor căţăra şi alţii către rai. Iar fericirea se face cu inima în palme întinsă a dăruire, cu un umăr aproape, cu gând bun, cu o urare frumoasă şi cel mai adesea cu un zâmbet. Îţi ia doar o secundă să dăruieşti un zâmbet cuiva ce l-a pierdut pe al său, dar amintirea lui poate dura o viaţă în inima sa. Când simţi înnoptarea din sufletul cuiva, dăruieşte-i lumina zâmbetului tău! Poate că ţi se pare că e puţin, poate că ai să crezi că el nu-i va alunga întunericul în care se scufundă încet, poate crezi că nu-l va putea ajuta mai mult, însă cu siguranţă îi va lumina măcar pasul următor către înainte. 

Cu un zâmbet începe fericirea, zâmbeşte mai mult şi mai des ca să nu-ţi rătăceşti niciodată paşii către ea. Zâmbeşte şi luminează astfel cărările sufletelor din jurul tău. De ce te temi de întuneric când ai un suflet ''licurici''?

Fericirea să-ţi fie mereu calea, prin drum de zi sau prin drum de noapte, zâmbeşte-i mereu, lumina ei să-ţi rămână întotdeauna aproape!

~ EIN © ~