''Eliberează-te
de griji. Gândeşte-te la Cel ce a creat gândul! De ce stai în
închisoare când uşa este larg deschisă?'' ~ RUMI
La margine de
speranţe, în noaptea întunecată a sufletului, doar stelele
cerului mai strălucesc. Rămas copleşit acolo, sufletul stă stins
şi se abandonează îngrijorărilor şi temerilor. Adevărul este că
nimic din lumea asta nu dăunează mai mult sufletului decât
înlocuirea speranţelor cu îngrijorările. Suntem fericiţi atâta
timp cât înţelegem că fericirea nu poate merge pe aceeaşi stradă
cu îngrijorările. Atunci când ne îngrijorăm fugim în direcţia
opusă fericirii. Dacă le priveşti cu atenţie, ai să vezi că
până la urmă îngrijorările nu sunt altceva decât pretexte
pentru fuga de
fericire. Şi nu e niciodată uşor, toţi trecem pe ''acolo'', toţi
ne lovim de ele în drumurile vieţii. Chiar acum, în clipa asta
sunt oameni din intreaga lume care se luptă cu îngrijorările. Fie
că sunt singuri, fie că le lipseşte cealaltă jumătate a inimii,
fie că au pierdut pe cineva, fie că sunt deprimaţi pentru ceea ce
viaţa le-a promis şi nu le-a dat, fie că sunt scormoniţi de
rănile trecutului, fie că înfruntă probleme personale pe care
nimeni nu le vede, fie că au temeri care le înlanţuiesc sufletele,...
toţi, dar absolut toţi au în ceva în comun; Toţi speră, îşi
doresc şi visează Fericirea. Şi poate chiar acum au nevoie de
cineva care să le întindă o mâna fără să-i privească de sus.
Ne luăm în serios umanitatea doar atunci când ne întindem
sufletele şi ne facem sufletul scară pentru cei ce strigă tăcut
în întuneric. Nu există fericire mai mare, decât fericirea
dăruită fără ataşamente sau aşteptări. Când vei înţelege
asta, sufletul tău va deveni fericirea însăşi şi se va face
scară pe care se vor căţăra şi alţii către rai. Iar fericirea
se face cu inima în palme întinsă a dăruire, cu un umăr aproape,
cu gând bun, cu o urare frumoasă şi cel mai adesea cu un zâmbet.
Îţi ia doar o secundă să dăruieşti un zâmbet cuiva ce l-a pierdut pe al său,
dar amintirea lui poate dura o viaţă în
inima sa. Când simţi înnoptarea din sufletul cuiva, dăruieşte-i
lumina zâmbetului tău! Poate
că ţi se pare că e puţin, poate că ai să crezi că el nu-i va
alunga întunericul în care se scufundă încet, poate crezi că
nu-l va putea ajuta mai mult, însă cu siguranţă îi va lumina
măcar pasul următor către înainte.
Cu un zâmbet începe
fericirea, zâmbeşte mai mult şi mai des ca să nu-ţi rătăceşti
niciodată paşii către ea. Zâmbeşte şi luminează astfel
cărările sufletelor din jurul tău. De ce te temi de întuneric
când ai un suflet ''licurici''?
Fericirea să-ţi fie mereu calea, prin
drum de zi sau prin drum de noapte, zâmbeşte-i mereu, lumina ei
să-ţi rămână întotdeauna aproape!
~ EIN © ~
