Cerul lui Noiembrie...

Sub stelele lui noiembrie pluteşte uşor inserarea,... peste pâcle de ceaţă, peste bigudiuri de nori, peste câmpuri adormite, peste păduri însingurate de criza frunzelor, peste labirinturile de ciment ale oraşelor, peste simţuri şi simţiri, peste speranţe de schimb, peste dorinţe de rezervă, peste fabrica asta de vise care este inima omului, peste tot şi peste toate se aşterne încet, liniştea.
Sub cerul lui noiembrie ce trece peste noi, mintea pune mereu întrebări. Cine poate spune unde se duce timpul care a trecut? Cine ştie câte visuri de flori dorm în pământ? Cine ştie unde se duc norii când soarele nu-i vede? Cine ştie pentru a cui albastră dorinţă, stelele recepţionează noaptea fericiri de îndeplinit? Cine ştie câte visuri de iubire strânge inima în cuferele ei? …Şi cine ştie ce alte întrebări ne va aduce ziua de mâine?
Adevărul este că nu ştim a da răspunsuri pentru multe întrebări ale vieţii, puse sincer în faţa oglinzii. Nu ştim multe în viaţă şi cu cât aflăm mai multe despre tot şi despre toate, cu atât mai mult ne convingem cât de puţine ştim cu adevărat. Pentru fiecare lucru pe care îl considerăm ştiut există o infinitate de alte lucruri despre care nu ştim nimic. Mintea omului poate cunoaşte multe, dar niciodată îndeajuns, niciodată totul şi în toată penuria asta de răspunsuri doar inima poate cunoaşte deplin întregimea unui unic sentiment - Iubirea. Peste toate necunoştinţele şi întrebările noastre, numai iubirea statorniceşte în inimă ca unic şi cunoscut sentiment. 
Inima omului ştie multe, simte multe, poate multe, inima nu întreabă,... inima culge şi numai inima ştie cel mai bine să pastreaze în ea mărgăritare de iubire încrustate în dulci amintiri.
Suntem oameni şi nu putem cuprinde toate răspunsurile în noi şi cam aşa stă treaba pe lumea asta ce se roteşte grăbită sub soare. Singurul adevăr pe care îl putem cunoaşte deplin cu inima este Iubirea. Şi orice am ştii sau nu, inima merge mereu mai departe cu iubirea din ea către ziua de mâine, căutăndu-şi comorile în toată frumuseţea sentimentelor pe care le poate aduna în miezul ei. Numai Iubirea rămâne singurul adevăr ce poate fi cunoscut, în timp ce totul în jur poate fi doar o iluzie. Şi iubirea rămâne mereu acolo unde-i este locul, omule drag. În inima ta! Aşa că; Păstrează Iubirea cât poţi de bine în inima ta, pentru că este singurul adevăr pe care îl poţi cunoaşte pe de-a întregul într-o lume schimbătoare în care nimic nu este ceea ce pare.
Peste cer şi pământ, peste gând şi cuvânt, peste dorinţe şi trăiri,... iubirea din inimă este singura realitate palpabilă care poate fi cunoscută în toate dimensiunile ei. Peste freamătul grăbit al lumii, peste schimbările de anotimpuri şi de stări, peste tot şi peste toate, în tot şi în toate este Iubirea. Şi iubirea merge mereu mai departe,... şi Iubirea eşti TU, omule!
Sub cerul lui Noiembrie să-ţi fie inima plină de iubire, de vise şi de dorinţe îndeplinite!

~ EIN © ~