Ţărmurile realităţii

În infinitul ocean cosmic, peste spaţii nemărginite, printre miliarde de stele şi galaxii, pluteşte micuţa noastră planetă, ca un mic ţărm albastru fremătând de viaţă. De milenii el a fost şi este ţărmul realităţii tuturor sufletelor care există sau care au existat vreodată. Toţi împăraţii, toţii regii, cuceritori sau cuceriţi, toate personalităţile istoriei, visători, aventurieri, minţi luminate sau simpli oameni de rând, toţi cei care au scris istoria, sau au trăit-o, toţi cei care au inflentat vieţi şi destine, cu toţii şi-au trăit realitatea aici, pe pământ, la ţărmul nesfârşitului ocean cosmic. Pământul a fost, este şi va fi pentru toate sufletele sale, singurul ţărm al realităţii.
Încă de la începuturile lumii, oameni au încercat să definească realitatea. Să dea o explicaţie sau să găsească un sens al raţiunii de a fi, sub percepţia realităţii înconjurătoare. Filozofii au încercat să descrie realitatea căutând repere reale si temelii pe care să îşi fundamenteze ipotezele.
Ştiinţa a căutat răspunsuri pentru a defini realitatea, aplicând metode ştiinţifice, controlabile şi dovedibile. Metodele ştiinţifice presupun că trăim într-un univers obiectiv, unde observatorul şi observatul sunt entităţi separate.
Religia a încercat şi ea să definească realitatea conform unor principii bazate pe credinţă, morala, dogme, misticism şi scrieri vechi. Încă din clipa în care omul a început să gândească constructiv, el a început si să se întrebe cine l-a creat şi care este rolul sau în realitatea celor 5 simţuri.
Timpurile prezente nu au schimbat deloc aceste întrebări şi chiar dacă ştiinţa a evoluat într-un ritm ameţitor, omul încă mai caută răspunsul potrivit care să-i definească realitatea.
Adevărul este că fiecare om are propria lui realitate pe care şi-o trăieşte aşa cum îl îndeamnă conştiinţa şi inima. Poate, uneori nu este la fel cu a noastră, dar asta nu inseamnă că acea realitate este inexistentă. 
Nu există o singură realitate, supremă şi fixă, ci există tot atâtea realităţi cîţi oameni există pe pământ. 
De cele mai multe ori însă, încercând să ne definim propria realitate ne învârtim în jurul reperelor şi uităm că suntem fiinţe libere. Pentru a ne construi propria realitate ne-am creat o pasiune obsesivă către limite, însă nu ezităm să criticăm limitele şi dăm mereu vina pe realitate. Căutăm să ne încadrăm în anumite standarde, doar pentru a ne alinia la cerinţele societăţii, tocmai pentru a putea spune despre viaţa noastră că este una normală. Oare avem nevoie de atâta supunere şi încadrare în normele societăţii? Poate că ar ne-ar fi tuturor mai bine dacă ne-am permite să fim ceea ce dorim să fim, fără a ne speria de ceea ce gândesc sau afirmă cei din jurul nostru, despre noi. Teama de a nu fi judecaţi sau şi mai rău ridicularizati pentru felul în care alegem să fim ne umbreşte armonia sufletului şi ne face să purtăm măşti. Ne suceşte, ne încâlceşte şi ne modifică esenţă a ceea ce suntem cu adevărat. Am ajuns astfel să ne judecăm, să ne urmarim, să ne păzim mental şi să ne condiţionăm unii pe alţii numai din frica de a nu ieşi din normele, şabloane şi tiparele comportamentale impuse de societate.
Fiecare om are propria realitate de care ţine uneori cu dintii pentru că uită să conştientizeze că el este mai mult decât ceea ce trăieşte, vede şi percepe. Şi cum fiecare om îşi trăieşte propria realitate, cele mai multe suferinţe şi neplăceri apar tocmai din nepotrivirea realităţii proprii cu realităţile celorlalţi.
Din păcate în realitatea societăţii noastre, majoritatea oamenilor trăiesc realităţile altor oameni. Cuvintele lor sunt cuvintele altor oameni, lucrurile admirate de ei sunt creaţiile altor oameni iar sentimentele lor sunt decupate din filme si cârţi siropoase cu aspect pur comericial. De exemplu, anumiţi oameni din dorinţa de a-şi exprima personalitatea fac eforturi şi compromisuri mari numai pentru a fi ''la modă'' neînţelegând de fapt că atunci când îmbracă haine ''de firma'' nu îşi mai exprimă propria personalitate ci personalitatea designerului care le-a creat. Alţii îşi exprimă personalitatea judecând şi ridicularizand alte persoane doar din dorinţa ascunsă de a se simţi superiori. Nimeni nu ar trebui condamnat pentru că isi crează propria realitate.
Pe acest mic ţărm cosmic, numit Planeta Pământ, fiecare om are dreptul să gândească ceea ce vrea şi cum vrea, despre lume şi despre ceilalţi atâta timp cât nu impune numanui sa gândească la fel ca el, si astfel să pricinuiască neajunsuri şi supărări altor suflete.
Dar se pare că, prea preocupaţi fiind să ne aliniam standardelor şi normelor societăţii uităm că suntem fiinţe spirituale libere şi că avem dreptul să fim exact aşa cum dorim în realitatea noastră. Numai de noi depinde să fim ceea ce dorim în viaţă, nu de ceilalţi deoarece în realitatea în care trăim fiecare dintre noi este produsul propriei imaginaţii. Şi cum imaginaţia este liberă şi nelimitată tot aşa putem să fim şi noi. 
Avem în noi un potenţial Divin nelimitat, suntem cu toţii Divin dăruiţi şi ne-am născut cu o serie de caracteristici individuale speciale, tocmai pentru a exprima Divinul din noi în acest plan tridimensional al realităţilor relative.
Alergând în cercul strâmt al realităţilor cotidiene mulţi uită cine sunt şi mai ales că au în ei o scânteie Divină de o frumuseţe şi de o măreţie ce greu poate fi descrisă în cuvinte.
Cu totii avem în noi o Forţă Infinită, care nu poate fi deplin descrisă, numită sau catalogată. Nu există în niciun dicţionar din lume, cuvinte complete pentru a descrie această Esenţă Divină ce străluceşte în centrul inimilor noastre. 
Iubire. Pace. Armonie. Frumuseţe. Infinitate. Libertate. Acestea sunt doar câteva din darurile Spiritului Cosmic Divin ce cuprinde şi traversează toate planurile realităţii şi toate lumile universului. Acest Spirit Divin Infinit circulă prin Noi şi se manifestă în Noi înşine. Viaţa şi realitatea se manifestă prin Noi, ca Noi. Lumina Divină prinde trup şi începe să experimeteze realitatea lumii fizice.
Niciun standard social, nicio perconcepţie, nicio teamă şi nicio limitare umană nu poate stăvili acest flux de energie continuu, chiar dacă noi, absorbiţi de realitatea proprie încercăm uneori chiar şi la nivel de subconştient acest lucru.
Suntem TOT ceea ce există, a existat şi va exista. Toţi suntem infiniti şi neţărmuriţi. Încercând să ne împotrivim naturii a ceea ce suntem, nu facem altceva decât să creăm rezistenţă la Ceea Ce Este, iar această rezistenţă se va reflecta în realitatea noastră prin intermediul blocajelor de toate felurile. Împotrivirea aduce cu ea stagnarea creşterii spirituale. Evoluţia spirituală are numai două reguli simple: Experimentează şi învaţă din ceea ce ai experimentat. În momentul în care ai învăţat, mergi mai departe către o altă experienţă superioară şi tot aşa. Cu toţii ne-am confruntat uneori cu situaţii neplăcute ce se repetau în tipare similare. Oameni, situaţii conflictuale, locuri în care nu ne regăseam sau chiar parteneri de viaţă nepotriviţi. Toate aceste situaţii ne sunt date cu scopul de a evolua. Repetarea unor experienţe neplăcute reprezinta semnul evoluţiei care bate pasul pe loc. Este metoda prin care evoluţia ne atrage atenţia că nu ne-am învăţat bine lecţiile şi că este timpul să evaluăm bine situaţia, să tragem învăţăminte şi să mergem mai departe, altfel nu vom putea ieşi din acel blocaj. Până la urmă blocajele întâlnite în realitatea personală sunt elemente relative, activate exclusiv de temerile şi de raţiunea noastră unde frica jocă un rol principal. Deşi de multe ori pericolele sunt reale, frica nu este altceva decât o succesiune de previziuni ale unor posibile evenimente imaginate de noi. Frica nu este altceva decăt produsul imaginaţiei noastre, un ''dar'' al găndirii personale si nimic mai mult.
În realitatea societăţii actuale, darurile sufleteşti ale fiecăruia pot părea uneori greu de exploatat datorită limitelor pe care singuri le ridicăm in calea noastră. Astfel ne confruntăm cu experienţe mai mult sau mai puţin plăcute, însă ceea ce nu înţelegem este faptul că ori de câte ori opunem rezistenţă dorinţelor inimii, nu facem altceva decât să mărim ponderea de prezenţa în noi, a elementului cu care ne confruntăm. Lupta nu este soluţia şi nici nu va fi vreodată. Dacă vrem să trăim în pace, este necesar să înţelegem că pacea se crează prin pace, nu prin lupta. A te lupta pentru pace este echivalent cu a ucide pentru viaţă. Nu suntem războinici ai realităţii şi nu suntem nici ceea ce societatea ne îndeamnă să devenim.
Ori de câte ori experimentăm răutatea şi violenţa, ştim că nu aceasta este esenţa noastră şi instinctiv, suntem mereu atraşi către fericire, linişte şi pace. Avem scris cu litere de aur acest instinct în noi. Suntem programaţi la nivel esenţial să tindem mereu către Ceea Ce Suntem cu adevărat în noi înşine. Suntem ceea ce gândim şi simţim în sufletele noastre. Suntem suma sentimentelor frumoase pe care le creştem în grădinile înflorite ale sufletelor noastre. În momentul în care realizăm ce suntem şi ceea ce nu suntem, ne este mult mai simplu să trăim în armonie cu lumea şi mai ales să fim Cei Ce Suntem.
Reţeta realităţii personale este simplă pentru mine şi include renunţare la lucruri nefolositoare creşterii sufletului. În momentul în care înveţi să renunţi la lupta cu lumea şi cu ţine însuţi, să renunţi la teama de a nu fi judecat greşit de alţii şi te opreşti din a-i judeca pe alţii poţi spune că atingi deja ţărmurile cele mai înalte ale realităţii. Şi de acolo începe oceanul realitaţii Cosmice Divine. Infinit. Ca si tine, drag suflet iubit!
Eliberându-ne şi golindu-ne sufletele de temerile şi de constrângerile noastre mentale facem loc abundenţei binecuvântărilor Divine. In locul lăsat liber, Spiritul Divin intră şi te inundă cu un torent de daruri şi de binecuvântări cum nici nu îţi imaginai mai înainte.
Fă spaţiu în inima ta pentru iubire, înţelegere şi armonie. Renunţă la tot ceea ce te împiedică să fi ceea ce îţi doreşti TU să fi. Visează şi foloseste-ti imaginaţia pentru că imaginaţia ta nu are limite. Poţi ajunge oriunde folosindu-ţi imaginaţia deoarece ea există în afară ansamblului spaţiu-timp.
Nu îţi ignora darurile primite de la Divinitate şi dacă nu le-ai găsit încă în tine, caută-le deoarece acestea sunt scănteile creativităţii care îţi luminează spaţiul inimii. Nu te teme de nimic şi de nicio experienţă deoarece nimic nu este întâmplător. Dacă ai un anumit sentiment despre un loc sau despre o persoană, nu îl reprima, ci încearcă să-l înţelegi şi să vezi ce vrea să-ţi spună. Daca e acolo inaintea ta...inseamnă ca a venit cu un scop bine definit.
Atunci când te confrunţi cu realitatea nu uita niciodata, OM drag, ceea ce eşti!
Când vei fi surprins în mijlocul unor furtuni sufleteşti, Lumina Iubirii Divine din inima îţi va lumina calea şi vei putea să pluteşti liber peste valurile tulburi.
Oferă tuturor iubire, căci întotdeauna trăieşti ceea ce oferi. Transmite pace, căci pacea este întotdeauna în tine. Daca nu o găseşti in jurul tău, conectează-te cu liniştea din tine şi vei găsi pacea. Nu fugii de tristeţe, deoarece este o altă manifestare normală pregătită de viaţă pentru educarea sufletului tău. Şi dacă a venit deja, atunci las-o să intre, experimenteaz-o şi apoi las-o să plece. Acceptă-ţi realitatea aşa cum este, fă pace cu tot ceea ce te înconjoară, căci astfel poţi construi tot ceea ce te înconjoară după chipul şi asemănarea păcii din tine. 
Trăieşte Ceea Ce Eşti, prin dăruire şi iubire, prin acceptare, prin toleranţă, prin mângâiere şi prin compasiune. Un ocean de Iubire Divină sălăşlueşte în tine. Acest ocean nu poate seca, deoarece izvorăşte din Adâncul Infinitului.
Înainte de a experimenta ceva, aminteşte-ţi că suferinţa este doar o opţiune. Observă şi admira TOT Ceea Ce Este, iar astfel vei vedea clar prin realitatea prezentului şi îţi vei oferi ocazia de a crea tot ceea ce alegi să manifeşti. 
Dacă eşti infinit în dragostea ta, poţi darui oricâtă dragoste. Dacă eşti nemărginit în Oceanul iubirii tale, poţi crea valuri de iubire inalte păna la cer. Dacă eşti strălucitor în Iubire, poţi lumina orice suflet. Dacă eşti realist în A Fi, poţi crea orice în A Face.
Nu îţi opri niciodată inima să iubească. Viaţa este un joc în care iubirea este premiul cel mare. De ce să nu te bucuri de iubirea din ea? De ce să o ignori? Accept-o, bucură-te de ea, visează cu ea, dansează cu ea, mergi dincolo de orice preconcepţie şi acceptă iubirea ca pe o stare sinonimă cu fericirea.
Odată ce o accepţi ca pe o stare naturală de a fi, mergi cu ea în inima până dincolo de ţărmurile realităţii şi nu te opri. Pentru că oriunde ai fi şi oriunde ai ajunge, dacă ai în tine iubire nu eşti niciodată singur. 
Spiritul Divin a pus în tine multă iubire, nu te gândi că ai in tine numai o picătură de iubire, ci conştientizează că orice ocean din orice univers este creat din picături mai mici.
Iar în oceanul Iubirii Divine, TU eşti Iubire şi eşti val de Lumina. Eşti pace şi eşti speranţă. Eşti un copil al Spiritului Divin. Şi aşa sunt toţi fraţii şi surorile tale de pe acest mic ţărm cosmic. Toti suntem copiii Cerului, veniţi pe acest ţărâm pentru a iubi şi pentru a experimenta Ceea Ce Suntem.
Creşteţi cu iubire lumina din voi şi să nu încetaţi niciodată să fiţi buni, înţelegători şi iubitori. Lăsaţi Iubirea din voi să va conducă gândurile, faptele şi cuvintele. 
Peste valurile oceanului cosmic infinit şi peste ţărmurile tuturor realitaţilor din univers, străluceşte Lumina Iubirii Divine. Lumină din aceeaşi Lumină străluceşte acum şi în ochii tăi drag suflet iubit. Nu uita niciodată că Lumina care străluceşte în ochii tăi este întotdeauna învingătoare şi mai ales nu uita că TU eşti acea Lumină!

Fiţi astazi si intotdeauna Lumina Iubirii pe care doriţi să o primiti de la ceilalti din jurul vostru! Infinită, sfântă fericire si binecuvântări angelice tuturor! 

~~ Imagine grafică si text - EIN © ~~

Un trandafir în zăpadă...

 Cândva, în copilăria mea, când eram mai mic decât o zi de iarnă, tata m-a surprins plângând pentru un trandafir îngheţat, acoperit de prima zăpadă proaspătă şi imaculată.  Plângeam pentru floarea mea preferată, floare pe care o admirasem crescând lângă fereastra mea. Printr-un miracol extrem al naturii aceast trandafir se încăpăţânase să rămână viu...însă numai până la prima zăpadă. Tata mi-a spus atunci ţinându-mă în braţe că Dumnezeu le-a dat oamenilor un număr limitat de lacrimi. Şi că există numai două feluri de lacrimi pe această lume: de tristeţe şi de fericire.

„Copilul meu, nu îţi irosi lacrimile, pentru lucruri trecătoare. Păstrează-ţi lacrimile pentru atunci când va trebui să plângi de fericire. Ar fi mare păcat să nu mai ai în acele momente cu ce să plângi!”

Anii au trecut în graba lor către viitor, de atunci multe zăpezi s-au aşternut şi s-au topit peste trandafirii din întreagă lume, însă...uneori, atunci când plâng încă mai aud în minte acele vorbele rostite de tatăl meu lângă un trandafir acoperit de zăpadă. Deşi ecourile paşilor lui s-au stins de mult pe acest pământ încă mai simt în mine tristeţea aceea din vocea lui şi senzaţia mea de neputinţă pe care o simţeam înaintea infinităţii timpului.

Am învăţat de atunci că nimic nu poate opri trecerea timpului, că unele lucruri nu pot fi schimbate pentru că stă în firea lor să fie vremelnice şi că timpul pe care îl petrecem regretând e un timp pe care nimeni niciodată nu ni-l mai poate aduce înapoi.

Am mai învăţat de atunci că privind în urmă nu poţi merge înainte, că lucrurile, faptele şi întâmplările vieţii au şi ele timpul lor, timp pe care trebuie să-l preţuieşti şi să-l trăieşti din plin.

Am invatat dureros că nu putem opri timpul în loc pentru a ne bucura din plin de un moment special sau de o persoană speciala şi că cel mai bun lucru este să încercam să fim bucurosi, tot timpul, cu ceea ce avem, alaturi de persoanele de lângă noi. 

La nivel personal nu este intotdeauna usor, să înveţi să apreciezi ceea ce viaţa îţi aduce în fiecare moment, să te bucuri de acel lucru la maxim şi să îţi împărtăşeşti bucuria şi veselia cu alţii, pentru că viaţa este un joc al bucuriei de a fi.

Peste trecutele ierni, cernute deasupra anilor mei am căutat să găsesc bucuria care înfloreşte în fiecare clipă şi pe care nicio zăpadă nu o poate opri să statornicească în inimă. Am căutat în jurul meu sentimentele durabile, sincere şi frumoase care m-au format ca om şi care m-au ajutat să înţeleg că ele sunt ca nişte tulpini puternice care mă ajută să cresc drept, să am coloană vertebrală şi să nu las gerul firii umane să îmi îngheţe petalele sufletul. Am ajuns astfel să preţuiesc regulile si semnele timpului şi am învăţat şi să mi le însuşesc ca semne de avertizare pe drumul meu către Lumina Divină.

Şi chiar dacă umbrele iernilor din anumite suflete m-au atins şi au încercat să îmi transforme lumina interioară în întuneric, eu am mers mereu înainte, iubind, sperând şi iertând.

Trecând peste aceste experienţe şi situaţii am învăţat că faptele egoiste nu iau în considerare binele şi sentimentele celorlalţi şi de aceea, ele nu iau în considerare nici măcar propriul nostru bine suprem. In viată...atunci când înşeli pe cineva, lipsindu-l de ceva ce acesta merită, mai devreme sau mai târziu pierzi nu numai ceea ce credeai că vei câştiga, ci şi ceea ce ai fi câştigat, dacă te-ai fi comportat într-un mod mai puţin egoist.  Orice încercare de a câştiga într-un mod egoist ceva sau pe cineva duce, în final...inexorabil la pierdere şi înfrângere, deoarece faptele egoiste nu sunt acceptate de Energia Universală a Iubirii.

Drag suflet iubit, să nu te temi niciodată să fi bun şi să dăruieşti căldura din tine deoarece în viaţa ta întunericul nu poate alunga întunericul, numai Lumina Iubirii poate face asta. Ura nu poate alunga ura, ci numai Dragostea!

Indiferent unde te va purta viaţa să nu uiţi niciodată ca eşti special, să nu laşi oamenii să te schimbe în cine nu vrei să fi, nu uita că ai un suflet minunat, că ai în tine puteri nemărginite de a schimba lumea în bine şi de a aduce primăvara în suflete! Trăieşte frumos, caută să laşi un semn bun în viaţa oamenilor, retrage-te atunci când simţi că nu mai aparţii unui loc sau unui suflet şi ia-o de la capăt ori de câte ori va trebui.

Fii încrezător! Viaţă ne dă tuturor după inimile noastre. Tot ce vei avea nevoie va veni la tine, la momentul potrivit. Trebuie numai să ai răbdare. Iubirea, încrederea, iertarea, umilinţa şi stăruinta sunt calităţile ce conduc la trăirea unei vieţi bune, la împlinirea viselor şi la fericirea sufletului.

Cultivându-le în suflet ca pe nişte flori rare, ele te vor ajuta să realizezi tot ceea ce-ţi doreşti în viaţă.

Toţi oamenii, toate întâmplările şi toate lucrurile din viaţă ta te vor învăţa câte ceva. Fii atent la ceea ce îţi spune viata! Pentru că totul există în lumea asta cu un scop.

Tu eşti aici, acum pe pământ cu un scop anume şi o misiune numai a ta aşa cum toţi avem un loc în acest Univers, pe care nu ni-l poate lua nimeni. Suntem cu toţii unici, nimeni nu s-a născut vreodată la fel ca şi noi, identic, şi nici nu se va naşte vreodată. Indiferent cât de mult crezi sau nu în unicitatea Iubirii Divine exprimată prin tine, la sfârşitul vieţii un singur lucru va conta: Comoara iubirii din interior. Ce-ai făcut cu ea? Cât de mult ai dăruit din ea în timpul vieţii tale şi cât de multe suflete au fost încălzite de caldura ei.

Fie că porţi veri sau ierni în suflet, aici pe pământ, eşti deja complet aşa cum eşti tu ca entitate. Nu trebuie să-ţi arăţi nimănui măreţia umană, splendoarea fizică şi nu trebuie să-ţi demonstrezi nimănui valoarea socială. Trebuie să ajungi să iubeşti totul şi pe toată lumea până la punctul în care îţi eşti suficient ţie insuti. Şi atunci te eliberezi complet de fricile pe care ţi le aduc aşteptările celor din jur, atunci eşti cu adevărat liber de prejudecăţi şi de teama de a nu fi pe placul altora. Căci o viaţă trăită după placul altora este o viaţă plăcută numai altora si neplacuta pentru tine. Evoluţia spirituală, dezvoltarea personală începe atunci când ai curajul să renunţi la temerile din viaţa ta. Dar nu uita nici ca viata ta nu înseamnă un maraton, o cursa, o lupta în care să mori luptând pentru ceva sau pentru cineva. Viaţa înseamnă iubire, pace, înseamnă să te bucuri de fiecare moment pentru că e unic şi de fiecare persoană întâlnită...inseamnă să nu îţi fie teamă să încerci, să dăruieşti şi să speri. Nu trebuie să te temi de iernile şi de gerurile pe care viaţa inevitabil ţi le va scoate înainte, trebuie numai să nu uiţi că ai în tine un soare de iubire care poate topi toate gheţurile din calea ta şi să ştii că vei fi călăuzit întotdeauana cu iubire de Divinitate printre toate obstacolele, precum apa printre pietre.

Un vechi proverb spune ca orice călătorie începe cu un singur pas.

Tu, drag suflet iubit, să nu te temi, să ai curaj în tot ceea ce faci, să pui suflet şi iubire şi să ai mereu inima deschisă. Oriunde ai fi tu şi oriunde ai merge Iubirea te va găsi mai devreme sau mai târziu dacă nu te vei teme să o dăruieşti, oameni minunaţi îţi apărea la momentul potrivit şi îţi vor fi alături, ei îţi vor încălzi inima şi sufletul cu iubirea lor, iubire care nu ar fi ajuns la tine dacă nu ai fi inceput să o dăruiesti in jurul tau. Aşa că: Fii tu primul care iubeşte, care dăruieşte, primul care iartă şi primul care speră în mai bine! Şi chiar dacă se vor abate peste tine năpraznice geruri şi zăpezi izvorâte din genunile altor suflete reci, ce vor încerca să îţi îngheţe petalele sufletul, tu nu uita niciodată că ai în tine toată caldura şi toată Lumina Iubirii de care ai nevoie pentru a reuşi să treci peste toate iernile si peste toate zăpezile asternute in calea ta.

Şi chiar dacă vei greşi şi vei aduce supărare altor suflete să nu te temi niciun moment să spui; ''Iartă-mă'' şi ''Îmi pare rău''! Pentru că viaţă ta nu e altceva decât un proces continuu de învăţare. Si a invata înseamnă uneori si a greşi...Iar a greşi, uneori nu înseamnă nimic altceva decât că îţi trăieşti viaţa din plin!

 Undeva, suspendată între două stări fizice, troneaza cu putere iarna care ştie numai să îngheţe momente şi fapte în timp, insă puterea iernii poate fi cu adevărat deplină numai în sufletele celor care nu stiu să păstreaze amintiri fierbinţi prin colţuri de suflet.

Viaţa ca şi iarna este numai un anotimp al firii, este un joc al momentelor speciale, unice, de neuitat, ce trebuie trăite din plin si care rămân ingheţate in amintiri ca un trandafir in zăpadă.

Infinite binecuvantari Divine si Sarbatori Fericite Tuturor, oriunde ati straluci voi !

~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~

La jumătatea cerului...

 Dintre toate drumurile din univers, cele mai importante sunt drumurile sufletului prin viată. Trăim suspendati între două secunde, între cea trecută si cea viitoare pentru că în secunda prezenta există numai timpul care ne fuge printre degete. Abia apucăm să spunem ''Acum'' si momentul deja a trecut! În scurtele noastre eternităti pe pământ experimentam situatii favorabile si nefavorabile dar si conjuncturi care ne pun la încercare esenta si valoarea sufletului. Pentru multi dintre noi traiul pe suprafata unei planete mici ce goneste printr-un univers infinit nu este tocmai o călătorie de plăcere, ci este mai degrabă o zbatere pentru supravietuire dar si o luptă internă între două forte antagonice, între ceea ce își doreste cu ardoare sufletul nostru să fie în viata această... si ceea ce ajunge să fie datorită influentelor mediului social în care trăim. 
Amprenta mediului, tiparele, sabloanele si cutumele societătii, convingerile, credintele oamenilor si jocul vietii pe care majoritatea îl iau în serios ne influentează și ne determină să parcurgem de multe ori alte drumuri decât cele cele dorite de sufletul nostru. Trăind ''în lume'', inevitabil ne confruntăm zi de zi cu alegeri si cu consecintele acelor alegeri. Orice alegere pe care o facem este ca un nou drum....un drum ce duce inevitabil către o actiune și către o experientă de viată determinată de acea actiune. De cele mai multe ori alegem cu mintea, cu partea ratională a entitătii noastre, în pofida a ceea ce inima ne îndeamnă. Așa este jocul vietii aici pe pământ si trebuie să ne supunem regulilor lui. În această viată suntem cu totii călători si alegerile pe care le facem ne marchează, ne modelează si ne fac să fim cei ce suntem astăzi. Fiecare pas, fiecare poticnire, fiecare salt înainte ne fac să cunoastem mai bine esenta sufletului nostru și ne ajută să descoperim si mai mult lumina divină din noi care ne animă si ne modelează. Fiecare alegere, fiecare experientă bună sau rea, trăită, este un drum deja parcurs ce duce către destinatia supremă a sufletului : Viata vesnică pe câmpiile de lumina din planul înalt a constiintei, unde suntem contopiti deplin în unimea cercul infint fără timp si fără spatiu al Divinitatii. Indiferent cât de mult constientizam acest fapt, suntem cu toti călători către portile cerului, pentru că nimeni nu rămâne vesnic aici pe pământ ci coboară pe el numai pentru o scurtă vreme pentru a experimenta viata departe de Unimea în Lumina Iubiri Divine. Coboaram în trup aici pe pământ pentru a învata să ne descurcăm si singuri, ca entitate singulară departe de Unimea Iubirii Divine în care totul este perfect...în care totul este Lumina și Iubire. 
Aici pe pământ în planul fizic suntem un amalgam complex de lumina și întuneric, suntem zi si suntem noapte, suntem floare si suntem spin, suntem expresia fiziologiei și comportamentului nostru. Gândurile, ideile si trăirile noastre sunt determinate de temperament si de energia internă a sinelui nostru, superior cărnii si materiei fizice. Indiferent cum am fi în viata asta sau cine am fi din punct de vedere social, suntem expresia Divină Co-Creatoare a Tatăƒlui Ceresc si a Mamei Pământ, suntem linia mediană dintre Alfa și Omega. Noi suntem intotdeauna cuprinsi în Voinţa, Dorinţa şi mai ales in Iubirea Divina. Gandurile noastre bune pline de dragoste, emit ecouri ce rasuna in eternitate, în ciclurile nesfârşite de extindere a iubirii in univers, in vieţii prezente si in vieti viitoare pentru ca totul este conectat la Sursa tuturor lucrurilor. Prin iubirea şi ajutorul neconditionat daruit unul faţă de altul noi ne cinstim Tatăl Divin şi Mama Pamant. Prin gândurile si faptele noastre de Iubire Co-Creatoare noi ne extindem constiinta si avansam catre lumea Divină. Cea mai mare perfectiune sufletească se poate atinge numai prin dăruirea Esentei Divine: Iubirea!
Astfel trăind în Iubire, care este cea mai mare perfectiune din toate lumile universului, noi devenim realizati spiritual, iar prin realizarea noastră, infinitul cerc al iubirii cosmice continuă sa emita iubire pănă in toate ungherele universului.
Prin călătoria sufletului uman în materie, o viată trăită în iubire, merge pe calea care duce către desăvărsirea sufletului uman si astfel se ridică de la tăcerea neantului la cuvăntul care prinde viată. Parcurgând drumurile pe care viata ni le așterne în fată descoperim peste căruntul argintului așezat în păr că provenim cu totii dintr-o conștiintă infinită si nemuritoare care experimentează viata subiectiv intrupandu-se în miliarde de corpuri și în miliarde de experiente, locuri si trăiri. 
Multi cred că viata există numai pe pământ! Dar peste toate credintele si peste toate certitudinile umane, universul este un ocean ce freamată de viată, iar pământul nostru este doar un mic tărm pierdut într-un colt mărginaș de galaxie. Indiferent unde am fi așezati în acest misterios si infinit univers important este să dorim să mergem mereu înainte. Cu speranta, cu credinta si cu năzuinta deplină că drumurile noastre prin viata ne vor îmbogătii sufletul de experiente si trăiri adevărate. Din păcate în această viată multi dintre noi suntem dispusi de atâtea ori să facem mari sacrificii pentru prieteni, familie, profesie, idealuri care oricât de mărete sunt în aparentă ele rămân vremelnice, iar pentru cresterea spirituală a sufletului nostru din păcate avem o disponibilitate atât de mică.
Din când în când, însă, este bine să ne oprim din goana noastră, să furăm timpului câteva momente numai pentru noi, în care să privim cu atenție lumea ce se desfășoară în fata noastră. Să privim si să redescoperim frumusetea inegalabilă ce se găseste lângă noi. Să ne oprim atâta timp cât să ne bucurăm de peisajele de pe ''marginea'' drumului nostru. De lucruri aparent banale dar care sunt mici spectacole de o miraculoasă cotidianitate. Să descoperim frumusetea și miracolul vietii într-o rază de soare ce se joacă pe un câmp înmiresmat înflorit, perfectiunea detaliilor vietii intr-o floare ce se deschide zâmbind cerului, sa ne umplem desaga inimii cu zâmbetele celor dragi sau să ne delectam cu armonia sublimă a culorilor mereu schimbătoare ale naturii. Să invatam sa ne bucurăm de lucruri aparent simple si banale dar care pot aduce atâta lumina si culoare în ochii sufletului nostru. Căci ce folos este să ne bucurăm numai cu gândul că vom descoperi fericirea numai la capătul drumului dar nu și de-a lungul lui?
Să nu uităm niciodată că cele mai bune si mai frumoase lucruri din viată nu pot fi trăite, văzute, sau atinse, dacă nu sunt mai întâi simtite in inima. 
Frumusetea este peste tot în jurul nostru, trebuie numai să dorim să o vedem, să o simtim, să invătăm sa o respirăm prin toti porii si mai ales să o trăim!
Toate drumurile sufletului au frumusetile lor. Dacă ne concentrăm numai pe destinatie vom pierde bucuriile prezente la tot pasul. Gândind astfel multi uită că fericirea este o călătorie si nu o destinatie... și astfel se pierd în căutarea si asteptarea unor lucruri îndepărtate omitând astfel bucuriile prezente lângă ei. Secretul unei călătorii fericite stă în felul cum trăiesti si cum simti acea călătorie. Astfel atunci când cineva nu trăiește așa cum simte, ajunge să se simtă așa cum trăiește.
Drumul către frumusetea cerului începe la portile sufletului si continuă dincolo de portile raiului. Pentru că cerul începe mai întâi din inima noastră, atunci când inima noastră este plină de frumusete, bunătate si iubire... astfel, suntem la jumătatea cerului, suntem deja în inima cerului, în plinul sublimului unei fericite existente.
Fericirea pentru cei ce aleg să vadă frumusetea divină prezentă peste tot apare atunci cănd lumina interioară le dezvăƒluie la tot pasul miracolele vietii pe care ceilalti cu greu vor să le perceapăƒ. Ceea ce pentru majoritatatea călătorilor absorbiti de greutătile drumurilor vietii, rămăne ceva obișnuit si fără nicio însemnătate majoră, pentru cei ce iubesc si trăiesc din toată inimă, acestea înseamnă darurile cerului ce se desfășoară peste tot în calea lor.
Deschideti larg ochii sufletului, prea iubiților! Frumusetea Iubirii Divine este peste tot! Învătati să observati si să admirati miracolul pe care viata îl pune în scenă peste tot în univers. Căutati să vedeti frumusetea si iubirea Divină peste tot! Pentru ca ea este prezenta din adâncul oceanelor până în inimă stelelor. Nicio stea nu ar putea străluci dacă nu ar fi plămădita din lumina si energia Divină. Dar mai întâi de toate căutati fericirea si iubirea în voi pentru că acolo se afla izvorul ei...in inima voastra, pentru că aveti in voi tot ceea ce vă trebie ca să fiti fericiti si mai ales pentru că sunteti frumoși și sunteti iubiti peste măsură de Divinitate, exact așa cum sunteti voi. Astfel veti învata să priviti propria voastră fiintă că pe un dar unic, ce are un drum unic, spre o unică si sublimă destinatie: Inimă cerului!
Nu uitati niciodată cât sunteti de speciali, căt sunteti de frumosi si mai ales cât de mult sunteti iubiti de Divinitate! Nu vă împiedicati de limitările conştiinţei umane şi nu uitaţi nici o clipă de infinitatea Spiritului vostru. Voi nu sunteţi trupul vostru, nici profesia voastră si nici avutia materială. Voi sunteti energie din energia Divină, sunteti constiintă infinită comprimată in spatiul unui trup vremelnic ce experimentează o existentă in lumea fizică. Voi sunteti cu mult mai mult decăt puteti chiar să intelegeti acum. Nu vă limitati, nu priviti inapoi si nu vă opriti din drumul sufletului vostru.
Voi nu aţi venit pe lume doar pentru a câştiga bani sau pentru a alerga dupa averi, a avea o profesie, o familie şi apoi a muri. Destinul vostru este cu mult mai glorios de atat. Sunteţi copii ai infinitei Iubiri Divine. Cele mai minunate împliniri pe care vi le puteţi imagina vă aşteapţă atunci când veţi trai in iubire, in comuniune cu Creatorul vostru Divin. Comoara Sa infinită vă aparţine. Viaţa oricarui om trebuie să fie traita intotdeauna din inima si pentru inima, nu din pofte si dorinte trecatoare pentru un trup si mai trecator. A trăi fără iubire, fara compasiune si fără sperantă, a trăi mecanic, înseamnă a fi un robot, o carcasă rece, un amablaj care oricat ar fi de frumos pe dinafară, este gol in interior si astfel nu aduce nicio bucurie nimanui. Viaţa multor oameni este gri şi goală, pentru că ei lasă fericirea lor să depindă de lucruri trecatoare, în loc să caute să descopere sursa infinită a tuturor fericirilor - Iubirea.
Dragi suflete iubite, nu mai aşteptaţi si nu mai alergati dupa vant si desertaciune! De ce să mai pierdeţi timp pretios din clipele vietii în căutari ce nu va hrănesc inimile? Căutaţi-L in inima voastră pe Tatal vostru Ceresc! Căutati Iubirea Divina si toate binecuvantarile vietii vă vor fi dăruite din abundentă!
Krishna spunea :
"Părăseşte oceanul suferinţei şi al mizeriei! Viaţa în Dumnezeu este o sărbătoare continuă. Fără El, existenţa nu este plină decât de dureri şi decepţii. Telul vieţii umane nu constă în a te căsători, a supravieţui şi, după aceea, a muri. Acesta este destinul animalelor. De ce să trăieşti uitând că eşti om? Dumnezeu ţi-a dăruit inteligenţa pentru a o folosi să descoperi sensul existenţei tale. El te-a făcut inteligent pentru a-ţi dezvolta discernământul, singurul care te determină să-L cauţi. Foloseşte cu înţelepciune acest dar! Nu deveni sclavul inteligenţei, pentru că aceasta îţi va aduce cea mai mare suferinţă!"
Adevărata cale a vieţii este Iubirea. Alegeti acest drum chiar dacă nu va este intotdeauna usor. Tentaţiile acestei lumi nu vor lipsi din calea voastră, ele vă sunt aduse inainte pentru a vă ajuta să vă dezvoltaţi discernământul. Nu vă lăsaţi seduşi de aspectul exterior al vieţii. Adeseori, strălucirea sa este superficială. În spatele aparenţelor, urmăriţi să găsiţi Adevărul Etern. Impărtasirea iubirii vă va aduce fericire. Mai devreme sau mai târziu, fiecare fiinţă va trebuie să înveţe de la viaţă această lecţie. Valoarea vostră ca suflete infinite, intrupate pe pamant nu este determinată de personalitatea voastră sau de posesiunile voastre, ci de faptul că sunteti picături din oceanul infinit al Iubirii Lui Dumnezeu.
  
 Vă doresc să vă fie sufletul si drumurile vietii pline de frumusete, fericire, pace, armonie si mai ales de sfântă si binecuvântată iubire! 
Fie că dorintele si gândurile de fericire, născute din rădăcinile sufletelor voastre să se ridice cât mai sus, să se îndeplinească, să umple universul cu mireasma lor şi să va înalţe inimile pe drumurile ce duc către înaltele sfere cerești...dincolo de portile raiului, la jumătatea cerului, unde va asteaptă binemeritata fericire a nemuririi !

~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~



...

 

Grădinile inflorite ale sufletului...

  Sufletul unui om iubitor este ca o gradină inmiresmată, mereu inflorită pentru că acolo unde straluceste iubirea, speranta si credinta totul devine perfect si infloreste! Iubirea este o floare vesnic inmiresmată si deschisă ce ne poartă pasii către veşnicie, pentru că iubirea cuprinde in ea toate plaiurile veşniciei si ale infinitatii. Sufletul care iubeşte totul cu adevarat nu îşi pune probleme existentiale majore, nu cunoaste teama morţii, frica despărţirii de cei dragi, ci simte că dragostea ce o poartă persoanelor iubite nu poate fi distrusă de nimic, niciodată. El stie ca florile iubirii adevarate nu se inchid niciodata, nici nu pier, nici nu se vestejesc, ci dainuiesc peste veacuri si eoni.
Florile iubirii din grădinile sufletelor noastre sunt stropi suavi de curcubee, alintati de ochi si soare...sunt picături multicolore de iubire ce infloresc numai atunci cănd sunt dăruite din toata inima. Ele scot la lumină bunătatea şi frumosul din orice suflet. Dintr-un suflet cuprins de răutate şi dintr-o viaţă urâţită de dorinte si goana dupa desertaciune, iubirea scoate afara toata uraciunea, ea transforma răul în bine şi urâtul în frumos, ea poate schimba suflete şi reface din temelii vieţi.
In zilele noastre, din păcate florile iubirii neconditionate au devenit flori foarte rare si scumpe...aceste flori sunt aproape pe cale de disparitie deoarece iubirea celor multi s-a racit. Ce pacat că, din ce in ce mai multi oameni, din comoditate, formalitate sau ignorantă continuă sa ude cu ură si intoleranta rădacininile florilor iubirii din grădinile sufletelor lor.
Florile iubirii ce cresc in grădinile sufletelor noastre pot ierta foarte multe greseli si imperfectiuni, pot uita răul şi pot şterge nedreptătile suferite. Din aceste motive iubirea nu se limitează la sentiment, ci ea acţionează cu răbdare, sperantă şi bunătate fara să astepte nicio rasplată.
Viata in iubirea completă ar fi minunată daca ar fi să fie asa cum o visăm noi sa fie insă in lumea in care traim există iubire si există ego. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi in al nouălea cer în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi in cea mai profundă mocirlă. Iubirea este întotdeauna gata să se încline si să se daruiască cu umilită; egoul insă niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât nu ai sa-l poţi ajunge.
Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate baza pe ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează si-i alimenteaza substanta existentială.
Egoul încearcă întotdeauna să domine tot ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă prea mare sau prea mic. Ea îi îmbrăţişează din plin pe toţi cei pe care-i intalneste in drumul sau. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva, oricăt de mic, oricui; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna cu rabdare sufletul dorit. Singura tristeţe pe care o simte iubirea uneori este aceea de a nu se putea împărtăşi deplin cu altcineva, de a nu se putea dărui pe sine complet si neconditionat.
Egoul este întotdeauna motivat sa domine si sa cucereasca prin orice mijloace. Egoul urzeste si are întotdeauna un scop si mai ales cauta sa se auto-răsplatesca indiferent cum, uneori chiar peste suferintele altora. Iubirea insa reprezintă propria sa răsplată. Ea este cercul complet al existentei.
Iubirea ştie numai să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat. Egoul nu înţelege decât limbajul primirii si al posesiunii. Iubirea vorbeste si intelege numai limbajul dăruirii.
Poate ne intrebăm cateodată cum putem deveni mai buni si mai iubitori? Eu cred ca putem face asta numai dăruind constant iubire, daruind NECONDITIONAT si fără sa asteptăm rasplata. Regulile nescrise ale jocului vietii ne arată zilnic că de la oameni primim de cele mai multe ori, mai mult vorbe goale decat iubire, judecată strămbă si plata in monezi devalorizate. Numai de la Divinitate primim adevarata rasplată pentru iubirea oferită neconditionat altora. Si chiar daca rasplata nu vine ''in timp util'' sau cand avem noi mai mare nevoie de ea, cu sigurantă ea ne va fi daruita din plin atunci cand ne vom plimba la brat cu ingerii prin grădinile vesnic inflorite ale paradisului!
Faptul că primesti putină iubire pe pămănt...nu trebuie sa te determine sa te opresti de la a darui iubire! Si chiar dacă in viata ta nu primesti atăta iubire câta ai dori sau ai avea nevoie, sa nu uiti niciodată ca iubirea pe care o daruiesti altora este singura avere care iti va asigura un loc inalt in rai.
Respirănd iubire si dăruind iubire din grădinile inflorite ale sufletului nostru! Numai asa vom avea in noi intotdeauna o neintreruptă primavara a iubirii! O primavara gătita si impodobită cu fericire ca o mireasa ce asteptă sa fie iubită!
Daca vreti ca primavara iubirii sa statornicească in grădinile sufletelor voastre atunci sa nu va pese de oamenii ce va condamnă pentru ca aveti curajul sa iubiti sincer si adevarat!
Sunt din pacate in lumea noastră multe suflete ce poarta ierni in inimile lor si care isi construiesc viata exclusiv pe ceea ce cred ei ca ar fi tot universul existent. Asa sunt unele suflete...nu vad pentru ca nu vor sa vada iubirea. Sau se tem. Sau au suferit pentru ca cineva le-a vestejit si le-a părjolit grădinile sufletelor. 
Nu incerca sa intri cu forta in sufletele lor daca intalnesti astfel de oameni in drumul vietii tale. Poarta in ei ierni grele, bantuite de aprige furtuni sentimentale. In grădinile sufletelor lor sunt imprastiate peste tot cioburi sfărămate ale viselor neimplinite. Dacă intri acolo ca să culegi buruienile incercănd sa cureti locul s-ar putea sa te rănesti. Tot ce poti sa faci este sa le dăruiesti iubire fara sa le pretinzi nimic in schimb. Iubeste-i asa cum sunt daca poti... iar daca nu poti atunci caută alte gradini in care florile iubirii tale tine să poată inflori si mai tare.
Grădinile multor suflete stau inchise sau se inchid incet, zi de zi din cauza faptului că nu primesc destulă iubire de la cei din jur sau si mai grav...de la cei dragi. Si astfel acele suflete iernatice, devin oarbe la lumina iubirii Divine. Intelegerea oferită lor, compasiunea si iubirea neconditionată sunt singurele cai ce pot face ca soarele iubirii să straluceasca din nou peste grădinile sufletelor lor. Traind in orbirea produsa de ale lor suferinte, ei nu pot să mai vadă minunatele culori ale florilor iubirii pentru că sufletele lor sunt umbrite de norii resentimentelor adusi de furtunile sentimentale prin care au trecut. Traumele lasate de altii in sufletele lor sunt greu de vindecat. Si pentru asta, ei trebuie ajutati. Atunci cand asculti un om, cănd oferi o măngăiere sau o simpla imbrătisare, tu oferi o parte minunată din florile ce cresc in gradina sufletului tau. Oferi o parte minunata din mireasma celor mai frumoase sentimente ale tale, inflorite sub soarele iubirii. Tu ca suflet infnit dar mai ales ca om....trebuie sa iti lasi sufletul să daruiasca iubire. Tot ce trebuie să dăruiesti se găseste in tine. Nu trebuie sa inventezi nimic nou. Căci oare are poate cineva sa inventeze o culoare ce nu exista si mai apoi sa coloreze cu ea un sentiment nou? Iubirea este vesnică si infinită. Ea există de dinainte de a se fi plămadit Universul. Ea tine laolaltă Universul. Ea este liantul Divin care uneste si intregeste TOTUL. Iubirea in esenta ei este nelimitată si ca atare trebuie dăruită nelimitat. Găndindu-te ca nu ai destulă iubire in tine incât sa-ti ajungă sa o dăruiesti tuturor, te va impinge să te limitezi si astfel nu vei putea sa dăruiesti din plin ceea ce ai deja in tine. Incearcă să iti imaginezi o culoare care nu există incă si ai sa iti dai seama cât de limitată este mintea umană si cât de infinită este măretia lui Dumnezeu.
Pentru că asta e menirea iubirii din miezul sufletului. Sa fie dăruită nelimitat! Sufletul tau stie cum să o dăruiască si stie sa isi faca bine treaba dacă-i oferi acestă ocazie. Sufletul tau poate fi la fel de nelimitat si liber ca iubirea pe care o dăruieste! Sufletul omului iubitor este intotdeauna liber sa călatoreasca oriunde vrea el. Atunci cand iubim nelimitat si ne lăsăm sufletul sa zboare liber, realizam că suntem fiinte multidimensionale nelimitate...care nu sunt condamnate să sufere din cauza limitarilor unui trup mic si efemer. Ce păcat că multe suflete isi inchid sau isi ofilesc grădinile sufletelor si se incăpătaneaza sa creadă intr-o lume prefabricată din conceptii, doctrine si formalităti fara nicio putere reală in spatiul infinit al iubirii Divine! E mare păcat să te limitezi si să crezi intr-o lume mai iluzorie si mai falsă decăt un spectacol ieftin de circ.
Sufletele triste care s-au resemnat sa fie asa cum sunt, nu mai vor sa vada adevarul poate si din teama ca nu cumva lumea lor ireală, sa se spargă ca un balon de săpun la primul contact cu realitatea cosmica infinita. Prin constrangerile si limitarile in care cred cu tarie ei isi ridica in jurul lor propriile inchisori mentale construind lumi ce functioneaza dupa legi si principii aberante, intoarse impotriva legilor universului iubirii. Se apuca si isi fac prin reguli si prin credinte fixe o lume ireala, o lume de ei construită, din conceptii rigide, o lume falsă in care egoul lor temator sa se simta in siguranta...o lume in care teama profundă de a rămăne fără iluzoria stabilitate atăt de greu construită mental, ii sperie teribil si ii face sa evite cu orce pret să dea piept cu infinitul. Dar Infinitul sperie numai sufletele limitate, sau care aleg sa se limiteze singure.
Ca oameni iubitori, munca noastră de grădinari ai sufletelor, este aceea de a dărui iubire si de a face să inflorească florile iubirii in sufletele celor intălniti in calea noastră!
Este foarte important este să găsesti in tine, puterea de a merge mereu inainte, cu iubire si cu sperantă, in suflet si inimă! Dar in primul si in primul rănd iubire...pentru că ea este totul, inceputul si sfărsitul, ea acoperă totul si transformă in miracol totul, ea face sa zămbească in culori inmiresmate florile din grădina sufletului nostru. 
Dăruind tuturor din florile ce cresc in grădina sufletului nostru, dăruim de fapt o parte din Lumina Divină a iubirii cu care am fost si suntem cu totii binecuvăntati pe pămănt si in cer.
Dragi suflete iubite vă indemn sa dăruiti căt puteti de mult din lumina sufletului vostru, deoarece, lumina pe care o dăruiti din iubire nu se stinge niciodată!
Rai inflorit să vă fie grădina sufletului, inima si viata!

~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~

...