Cândva, în copilăria mea,
când eram mai mic decât o zi de iarnă, tata m-a surprins plângând
pentru un trandafir îngheţat, acoperit de prima zăpadă proaspătă şi
imaculată. Plângeam pentru floarea mea
preferată, floare pe care o admirasem crescând lângă fereastra
mea. Printr-un miracol extrem al naturii aceast trandafir se
încăpăţânase să rămână viu...însă numai până la prima
zăpadă. Tata mi-a spus atunci ţinându-mă în braţe că Dumnezeu
le-a dat oamenilor un număr limitat de lacrimi. Şi că există
numai două feluri de lacrimi pe această lume: de tristeţe şi de
fericire.
„Copilul meu, nu îţi irosi
lacrimile, pentru lucruri trecătoare. Păstrează-ţi lacrimile
pentru atunci când va trebui să plângi de fericire. Ar fi mare
păcat să nu mai ai în acele momente cu ce să plângi!”
Anii au trecut în graba lor către
viitor, de atunci multe zăpezi s-au aşternut şi s-au topit peste trandafirii din întreagă lume, însă...uneori, atunci
când plâng încă mai aud în minte acele vorbele rostite de tatăl
meu lângă un trandafir acoperit de zăpadă. Deşi ecourile paşilor
lui s-au stins de mult pe acest pământ încă mai simt în mine
tristeţea aceea din vocea lui şi senzaţia mea de neputinţă pe
care o simţeam înaintea infinităţii timpului.
Am învăţat de atunci că nimic nu
poate opri trecerea timpului, că unele lucruri nu pot fi schimbate
pentru că stă în firea lor să fie vremelnice şi că timpul pe
care îl petrecem regretând e un timp pe care nimeni niciodată nu
ni-l mai poate aduce înapoi.
Am mai învăţat de atunci că privind
în urmă nu poţi merge înainte, că lucrurile, faptele şi
întâmplările vieţii au şi ele timpul lor, timp pe care trebuie
să-l preţuieşti şi să-l trăieşti din plin.
Am invatat dureros că nu putem opri
timpul în loc pentru a ne bucura din plin de un moment special sau de o
persoană speciala şi că cel mai bun lucru este să încercam să fim bucurosi,
tot timpul, cu ceea ce avem, alaturi de persoanele de lângă noi.
La nivel personal nu este intotdeauna usor, să înveţi să apreciezi ceea ce viaţa îţi aduce în
fiecare moment, să te bucuri de acel lucru la maxim şi să îţi
împărtăşeşti bucuria şi veselia cu alţii, pentru că viaţa
este un joc al bucuriei de a fi.
Peste trecutele ierni, cernute deasupra
anilor mei am căutat să găsesc bucuria care înfloreşte în
fiecare clipă şi pe care nicio zăpadă nu o poate opri să
statornicească în inimă. Am căutat în jurul meu sentimentele
durabile, sincere şi frumoase care m-au format ca om şi care m-au
ajutat să înţeleg că ele sunt ca nişte tulpini puternice care
mă ajută să cresc drept, să am coloană vertebrală şi să nu las
gerul firii umane să îmi îngheţe petalele sufletul. Am ajuns astfel să preţuiesc regulile si semnele timpului şi am
învăţat şi să mi le însuşesc ca semne de avertizare pe drumul
meu către Lumina Divină.
Şi chiar dacă umbrele iernilor din
anumite suflete m-au atins şi au încercat să îmi transforme
lumina interioară în întuneric, eu am mers mereu înainte, iubind,
sperând şi iertând.
Trecând peste aceste experienţe şi
situaţii am învăţat că faptele egoiste nu iau în considerare
binele şi sentimentele celorlalţi şi de aceea, ele nu iau în
considerare nici măcar propriul nostru bine suprem. In viată...atunci când
înşeli pe cineva, lipsindu-l de ceva ce acesta merită, mai devreme
sau mai târziu pierzi nu numai ceea ce credeai că vei câştiga,
ci şi ceea ce ai fi câştigat, dacă te-ai fi comportat într-un
mod mai puţin egoist. Orice încercare de a câştiga într-un mod
egoist ceva sau pe cineva duce, în final...inexorabil la pierdere şi
înfrângere, deoarece faptele egoiste nu sunt acceptate de Energia Universală a Iubirii.
Drag suflet iubit, să nu te temi
niciodată să fi bun şi să dăruieşti căldura din tine deoarece
în viaţa ta întunericul nu poate alunga întunericul, numai
Lumina Iubirii poate face asta. Ura nu poate alunga ura, ci numai
Dragostea!
Indiferent unde te va purta viaţa să
nu uiţi niciodată ca eşti special, să nu laşi oamenii să te schimbe în cine nu vrei să fi, nu uita că ai un suflet
minunat, că ai în tine puteri nemărginite de a schimba lumea în
bine şi de a aduce primăvara în suflete! Trăieşte frumos, caută
să laşi un semn bun în viaţa oamenilor, retrage-te atunci când
simţi că nu mai aparţii unui loc sau unui suflet şi ia-o de la
capăt ori de câte ori va trebui.
Fii încrezător! Viaţă ne dă
tuturor după inimile noastre. Tot ce vei avea nevoie va veni la tine, la
momentul potrivit. Trebuie numai să ai răbdare. Iubirea,
încrederea, iertarea, umilinţa şi stăruinta sunt calităţile ce
conduc la trăirea unei vieţi bune, la împlinirea viselor şi la
fericirea sufletului.
Cultivându-le în suflet ca pe nişte
flori rare, ele te vor ajuta să realizezi tot ceea ce-ţi doreşti
în viaţă.
Toţi oamenii, toate întâmplările şi
toate lucrurile din viaţă ta te vor învăţa câte ceva. Fii
atent la ceea ce îţi spune viata! Pentru că totul există în
lumea asta cu un scop.
Tu eşti aici, acum pe pământ cu un
scop anume şi o misiune numai a ta aşa cum toţi avem un loc în
acest Univers, pe care nu ni-l poate lua nimeni. Suntem cu toţii
unici, nimeni nu s-a născut vreodată la fel ca şi noi, identic,
şi nici nu se va naşte vreodată. Indiferent cât de mult crezi sau
nu în unicitatea Iubirii Divine exprimată prin tine,
la sfârşitul vieţii un singur lucru va conta: Comoara iubirii din
interior. Ce-ai făcut cu ea? Cât de mult ai dăruit din ea în
timpul vieţii tale şi cât de multe suflete au fost încălzite de
caldura ei.
Fie că porţi veri sau ierni în
suflet, aici pe pământ, eşti deja complet aşa cum eşti tu ca
entitate. Nu trebuie să-ţi arăţi nimănui măreţia umană,
splendoarea fizică şi nu trebuie să-ţi demonstrezi nimănui
valoarea socială. Trebuie să ajungi să iubeşti totul şi pe toată
lumea până la punctul în care îţi eşti suficient ţie insuti.
Şi atunci te eliberezi complet de fricile pe care ţi le aduc
aşteptările celor din jur, atunci eşti cu adevărat liber de
prejudecăţi şi de teama de a nu fi pe placul altora. Căci o
viaţă trăită după placul altora este o viaţă plăcută numai
altora si neplacuta pentru tine. Evoluţia spirituală, dezvoltarea
personală începe atunci când ai curajul să renunţi la temerile
din viaţa ta. Dar nu uita nici ca viata ta nu înseamnă un maraton, o cursa, o lupta în
care să mori luptând pentru ceva sau pentru cineva. Viaţa înseamnă
iubire, pace, înseamnă să te bucuri de fiecare moment pentru că e
unic şi de fiecare persoană întâlnită...inseamnă să nu îţi fie teamă
să încerci, să dăruieşti şi să speri. Nu trebuie să te temi
de iernile şi de gerurile pe care viaţa inevitabil ţi le va scoate
înainte, trebuie numai să nu uiţi că ai în tine un soare de
iubire care poate topi toate gheţurile din calea ta şi să ştii că
vei fi călăuzit întotdeauana cu iubire de Divinitate printre toate
obstacolele, precum apa printre pietre.
Un vechi proverb spune ca orice
călătorie începe cu un singur pas.
Tu, drag suflet iubit, să nu te temi, să
ai curaj în tot ceea ce faci, să pui suflet şi iubire şi să ai
mereu inima deschisă. Oriunde ai fi tu şi oriunde ai merge Iubirea
te va găsi mai devreme sau mai târziu dacă nu te vei teme să o
dăruieşti, oameni minunaţi îţi apărea la momentul potrivit şi
îţi vor fi alături, ei îţi vor încălzi inima şi sufletul cu
iubirea lor, iubire care nu ar fi ajuns la tine dacă nu ai fi
inceput să o dăruiesti in jurul tau. Aşa că: Fii tu primul care iubeşte, care
dăruieşte, primul care iartă şi primul care speră în mai bine!
Şi chiar dacă se vor abate peste tine năpraznice geruri şi zăpezi
izvorâte din genunile altor suflete reci, ce vor încerca să îţi
îngheţe petalele sufletul, tu nu uita niciodată că ai în tine toată
caldura şi toată Lumina Iubirii de care ai nevoie pentru a reuşi
să treci peste toate iernile si peste toate zăpezile asternute in calea ta.
Şi chiar dacă vei greşi şi vei
aduce supărare altor suflete să nu te temi niciun moment
să spui; ''Iartă-mă'' şi ''Îmi pare rău''! Pentru că viaţă
ta nu e altceva decât un proces continuu de învăţare. Si a invata
înseamnă uneori si a greşi...Iar a greşi, uneori nu înseamnă
nimic altceva decât că îţi trăieşti viaţa din plin!
Undeva, suspendată între două stări
fizice, troneaza cu putere iarna care ştie numai să îngheţe
momente şi fapte în timp, insă puterea iernii poate fi cu adevărat
deplină numai în sufletele celor care nu stiu să păstreaze
amintiri fierbinţi prin colţuri de suflet.
Viaţa ca şi iarna este numai un
anotimp al firii, este un joc al momentelor speciale, unice, de neuitat, ce trebuie trăite din plin si care rămân ingheţate in amintiri ca un trandafir in zăpadă.
Infinite binecuvantari Divine si Sarbatori Fericite Tuturor, oriunde ati straluci voi !
~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~