La jumătatea cerului...

 Dintre toate drumurile din univers, cele mai importante sunt drumurile sufletului prin viată. Trăim suspendati între două secunde, între cea trecută si cea viitoare pentru că în secunda prezenta există numai timpul care ne fuge printre degete. Abia apucăm să spunem ''Acum'' si momentul deja a trecut! În scurtele noastre eternităti pe pământ experimentam situatii favorabile si nefavorabile dar si conjuncturi care ne pun la încercare esenta si valoarea sufletului. Pentru multi dintre noi traiul pe suprafata unei planete mici ce goneste printr-un univers infinit nu este tocmai o călătorie de plăcere, ci este mai degrabă o zbatere pentru supravietuire dar si o luptă internă între două forte antagonice, între ceea ce își doreste cu ardoare sufletul nostru să fie în viata această... si ceea ce ajunge să fie datorită influentelor mediului social în care trăim. 
Amprenta mediului, tiparele, sabloanele si cutumele societătii, convingerile, credintele oamenilor si jocul vietii pe care majoritatea îl iau în serios ne influentează și ne determină să parcurgem de multe ori alte drumuri decât cele cele dorite de sufletul nostru. Trăind ''în lume'', inevitabil ne confruntăm zi de zi cu alegeri si cu consecintele acelor alegeri. Orice alegere pe care o facem este ca un nou drum....un drum ce duce inevitabil către o actiune și către o experientă de viată determinată de acea actiune. De cele mai multe ori alegem cu mintea, cu partea ratională a entitătii noastre, în pofida a ceea ce inima ne îndeamnă. Așa este jocul vietii aici pe pământ si trebuie să ne supunem regulilor lui. În această viată suntem cu totii călători si alegerile pe care le facem ne marchează, ne modelează si ne fac să fim cei ce suntem astăzi. Fiecare pas, fiecare poticnire, fiecare salt înainte ne fac să cunoastem mai bine esenta sufletului nostru și ne ajută să descoperim si mai mult lumina divină din noi care ne animă si ne modelează. Fiecare alegere, fiecare experientă bună sau rea, trăită, este un drum deja parcurs ce duce către destinatia supremă a sufletului : Viata vesnică pe câmpiile de lumina din planul înalt a constiintei, unde suntem contopiti deplin în unimea cercul infint fără timp si fără spatiu al Divinitatii. Indiferent cât de mult constientizam acest fapt, suntem cu toti călători către portile cerului, pentru că nimeni nu rămâne vesnic aici pe pământ ci coboară pe el numai pentru o scurtă vreme pentru a experimenta viata departe de Unimea în Lumina Iubiri Divine. Coboaram în trup aici pe pământ pentru a învata să ne descurcăm si singuri, ca entitate singulară departe de Unimea Iubirii Divine în care totul este perfect...în care totul este Lumina și Iubire. 
Aici pe pământ în planul fizic suntem un amalgam complex de lumina și întuneric, suntem zi si suntem noapte, suntem floare si suntem spin, suntem expresia fiziologiei și comportamentului nostru. Gândurile, ideile si trăirile noastre sunt determinate de temperament si de energia internă a sinelui nostru, superior cărnii si materiei fizice. Indiferent cum am fi în viata asta sau cine am fi din punct de vedere social, suntem expresia Divină Co-Creatoare a Tatăƒlui Ceresc si a Mamei Pământ, suntem linia mediană dintre Alfa și Omega. Noi suntem intotdeauna cuprinsi în Voinţa, Dorinţa şi mai ales in Iubirea Divina. Gandurile noastre bune pline de dragoste, emit ecouri ce rasuna in eternitate, în ciclurile nesfârşite de extindere a iubirii in univers, in vieţii prezente si in vieti viitoare pentru ca totul este conectat la Sursa tuturor lucrurilor. Prin iubirea şi ajutorul neconditionat daruit unul faţă de altul noi ne cinstim Tatăl Divin şi Mama Pamant. Prin gândurile si faptele noastre de Iubire Co-Creatoare noi ne extindem constiinta si avansam catre lumea Divină. Cea mai mare perfectiune sufletească se poate atinge numai prin dăruirea Esentei Divine: Iubirea!
Astfel trăind în Iubire, care este cea mai mare perfectiune din toate lumile universului, noi devenim realizati spiritual, iar prin realizarea noastră, infinitul cerc al iubirii cosmice continuă sa emita iubire pănă in toate ungherele universului.
Prin călătoria sufletului uman în materie, o viată trăită în iubire, merge pe calea care duce către desăvărsirea sufletului uman si astfel se ridică de la tăcerea neantului la cuvăntul care prinde viată. Parcurgând drumurile pe care viata ni le așterne în fată descoperim peste căruntul argintului așezat în păr că provenim cu totii dintr-o conștiintă infinită si nemuritoare care experimentează viata subiectiv intrupandu-se în miliarde de corpuri și în miliarde de experiente, locuri si trăiri. 
Multi cred că viata există numai pe pământ! Dar peste toate credintele si peste toate certitudinile umane, universul este un ocean ce freamată de viată, iar pământul nostru este doar un mic tărm pierdut într-un colt mărginaș de galaxie. Indiferent unde am fi așezati în acest misterios si infinit univers important este să dorim să mergem mereu înainte. Cu speranta, cu credinta si cu năzuinta deplină că drumurile noastre prin viata ne vor îmbogătii sufletul de experiente si trăiri adevărate. Din păcate în această viată multi dintre noi suntem dispusi de atâtea ori să facem mari sacrificii pentru prieteni, familie, profesie, idealuri care oricât de mărete sunt în aparentă ele rămân vremelnice, iar pentru cresterea spirituală a sufletului nostru din păcate avem o disponibilitate atât de mică.
Din când în când, însă, este bine să ne oprim din goana noastră, să furăm timpului câteva momente numai pentru noi, în care să privim cu atenție lumea ce se desfășoară în fata noastră. Să privim si să redescoperim frumusetea inegalabilă ce se găseste lângă noi. Să ne oprim atâta timp cât să ne bucurăm de peisajele de pe ''marginea'' drumului nostru. De lucruri aparent banale dar care sunt mici spectacole de o miraculoasă cotidianitate. Să descoperim frumusetea și miracolul vietii într-o rază de soare ce se joacă pe un câmp înmiresmat înflorit, perfectiunea detaliilor vietii intr-o floare ce se deschide zâmbind cerului, sa ne umplem desaga inimii cu zâmbetele celor dragi sau să ne delectam cu armonia sublimă a culorilor mereu schimbătoare ale naturii. Să invatam sa ne bucurăm de lucruri aparent simple si banale dar care pot aduce atâta lumina si culoare în ochii sufletului nostru. Căci ce folos este să ne bucurăm numai cu gândul că vom descoperi fericirea numai la capătul drumului dar nu și de-a lungul lui?
Să nu uităm niciodată că cele mai bune si mai frumoase lucruri din viată nu pot fi trăite, văzute, sau atinse, dacă nu sunt mai întâi simtite in inima. 
Frumusetea este peste tot în jurul nostru, trebuie numai să dorim să o vedem, să o simtim, să invătăm sa o respirăm prin toti porii si mai ales să o trăim!
Toate drumurile sufletului au frumusetile lor. Dacă ne concentrăm numai pe destinatie vom pierde bucuriile prezente la tot pasul. Gândind astfel multi uită că fericirea este o călătorie si nu o destinatie... și astfel se pierd în căutarea si asteptarea unor lucruri îndepărtate omitând astfel bucuriile prezente lângă ei. Secretul unei călătorii fericite stă în felul cum trăiesti si cum simti acea călătorie. Astfel atunci când cineva nu trăiește așa cum simte, ajunge să se simtă așa cum trăiește.
Drumul către frumusetea cerului începe la portile sufletului si continuă dincolo de portile raiului. Pentru că cerul începe mai întâi din inima noastră, atunci când inima noastră este plină de frumusete, bunătate si iubire... astfel, suntem la jumătatea cerului, suntem deja în inima cerului, în plinul sublimului unei fericite existente.
Fericirea pentru cei ce aleg să vadă frumusetea divină prezentă peste tot apare atunci cănd lumina interioară le dezvăƒluie la tot pasul miracolele vietii pe care ceilalti cu greu vor să le perceapăƒ. Ceea ce pentru majoritatatea călătorilor absorbiti de greutătile drumurilor vietii, rămăne ceva obișnuit si fără nicio însemnătate majoră, pentru cei ce iubesc si trăiesc din toată inimă, acestea înseamnă darurile cerului ce se desfășoară peste tot în calea lor.
Deschideti larg ochii sufletului, prea iubiților! Frumusetea Iubirii Divine este peste tot! Învătati să observati si să admirati miracolul pe care viata îl pune în scenă peste tot în univers. Căutati să vedeti frumusetea si iubirea Divină peste tot! Pentru ca ea este prezenta din adâncul oceanelor până în inimă stelelor. Nicio stea nu ar putea străluci dacă nu ar fi plămădita din lumina si energia Divină. Dar mai întâi de toate căutati fericirea si iubirea în voi pentru că acolo se afla izvorul ei...in inima voastra, pentru că aveti in voi tot ceea ce vă trebie ca să fiti fericiti si mai ales pentru că sunteti frumoși și sunteti iubiti peste măsură de Divinitate, exact așa cum sunteti voi. Astfel veti învata să priviti propria voastră fiintă că pe un dar unic, ce are un drum unic, spre o unică si sublimă destinatie: Inimă cerului!
Nu uitati niciodată cât sunteti de speciali, căt sunteti de frumosi si mai ales cât de mult sunteti iubiti de Divinitate! Nu vă împiedicati de limitările conştiinţei umane şi nu uitaţi nici o clipă de infinitatea Spiritului vostru. Voi nu sunteţi trupul vostru, nici profesia voastră si nici avutia materială. Voi sunteti energie din energia Divină, sunteti constiintă infinită comprimată in spatiul unui trup vremelnic ce experimentează o existentă in lumea fizică. Voi sunteti cu mult mai mult decăt puteti chiar să intelegeti acum. Nu vă limitati, nu priviti inapoi si nu vă opriti din drumul sufletului vostru.
Voi nu aţi venit pe lume doar pentru a câştiga bani sau pentru a alerga dupa averi, a avea o profesie, o familie şi apoi a muri. Destinul vostru este cu mult mai glorios de atat. Sunteţi copii ai infinitei Iubiri Divine. Cele mai minunate împliniri pe care vi le puteţi imagina vă aşteapţă atunci când veţi trai in iubire, in comuniune cu Creatorul vostru Divin. Comoara Sa infinită vă aparţine. Viaţa oricarui om trebuie să fie traita intotdeauna din inima si pentru inima, nu din pofte si dorinte trecatoare pentru un trup si mai trecator. A trăi fără iubire, fara compasiune si fără sperantă, a trăi mecanic, înseamnă a fi un robot, o carcasă rece, un amablaj care oricat ar fi de frumos pe dinafară, este gol in interior si astfel nu aduce nicio bucurie nimanui. Viaţa multor oameni este gri şi goală, pentru că ei lasă fericirea lor să depindă de lucruri trecatoare, în loc să caute să descopere sursa infinită a tuturor fericirilor - Iubirea.
Dragi suflete iubite, nu mai aşteptaţi si nu mai alergati dupa vant si desertaciune! De ce să mai pierdeţi timp pretios din clipele vietii în căutari ce nu va hrănesc inimile? Căutaţi-L in inima voastră pe Tatal vostru Ceresc! Căutati Iubirea Divina si toate binecuvantarile vietii vă vor fi dăruite din abundentă!
Krishna spunea :
"Părăseşte oceanul suferinţei şi al mizeriei! Viaţa în Dumnezeu este o sărbătoare continuă. Fără El, existenţa nu este plină decât de dureri şi decepţii. Telul vieţii umane nu constă în a te căsători, a supravieţui şi, după aceea, a muri. Acesta este destinul animalelor. De ce să trăieşti uitând că eşti om? Dumnezeu ţi-a dăruit inteligenţa pentru a o folosi să descoperi sensul existenţei tale. El te-a făcut inteligent pentru a-ţi dezvolta discernământul, singurul care te determină să-L cauţi. Foloseşte cu înţelepciune acest dar! Nu deveni sclavul inteligenţei, pentru că aceasta îţi va aduce cea mai mare suferinţă!"
Adevărata cale a vieţii este Iubirea. Alegeti acest drum chiar dacă nu va este intotdeauna usor. Tentaţiile acestei lumi nu vor lipsi din calea voastră, ele vă sunt aduse inainte pentru a vă ajuta să vă dezvoltaţi discernământul. Nu vă lăsaţi seduşi de aspectul exterior al vieţii. Adeseori, strălucirea sa este superficială. În spatele aparenţelor, urmăriţi să găsiţi Adevărul Etern. Impărtasirea iubirii vă va aduce fericire. Mai devreme sau mai târziu, fiecare fiinţă va trebuie să înveţe de la viaţă această lecţie. Valoarea vostră ca suflete infinite, intrupate pe pamant nu este determinată de personalitatea voastră sau de posesiunile voastre, ci de faptul că sunteti picături din oceanul infinit al Iubirii Lui Dumnezeu.
  
 Vă doresc să vă fie sufletul si drumurile vietii pline de frumusete, fericire, pace, armonie si mai ales de sfântă si binecuvântată iubire! 
Fie că dorintele si gândurile de fericire, născute din rădăcinile sufletelor voastre să se ridice cât mai sus, să se îndeplinească, să umple universul cu mireasma lor şi să va înalţe inimile pe drumurile ce duc către înaltele sfere cerești...dincolo de portile raiului, la jumătatea cerului, unde va asteaptă binemeritata fericire a nemuririi !

~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~



...

 

Grădinile inflorite ale sufletului...

  Sufletul unui om iubitor este ca o gradină inmiresmată, mereu inflorită pentru că acolo unde straluceste iubirea, speranta si credinta totul devine perfect si infloreste! Iubirea este o floare vesnic inmiresmată si deschisă ce ne poartă pasii către veşnicie, pentru că iubirea cuprinde in ea toate plaiurile veşniciei si ale infinitatii. Sufletul care iubeşte totul cu adevarat nu îşi pune probleme existentiale majore, nu cunoaste teama morţii, frica despărţirii de cei dragi, ci simte că dragostea ce o poartă persoanelor iubite nu poate fi distrusă de nimic, niciodată. El stie ca florile iubirii adevarate nu se inchid niciodata, nici nu pier, nici nu se vestejesc, ci dainuiesc peste veacuri si eoni.
Florile iubirii din grădinile sufletelor noastre sunt stropi suavi de curcubee, alintati de ochi si soare...sunt picături multicolore de iubire ce infloresc numai atunci cănd sunt dăruite din toata inima. Ele scot la lumină bunătatea şi frumosul din orice suflet. Dintr-un suflet cuprins de răutate şi dintr-o viaţă urâţită de dorinte si goana dupa desertaciune, iubirea scoate afara toata uraciunea, ea transforma răul în bine şi urâtul în frumos, ea poate schimba suflete şi reface din temelii vieţi.
In zilele noastre, din păcate florile iubirii neconditionate au devenit flori foarte rare si scumpe...aceste flori sunt aproape pe cale de disparitie deoarece iubirea celor multi s-a racit. Ce pacat că, din ce in ce mai multi oameni, din comoditate, formalitate sau ignorantă continuă sa ude cu ură si intoleranta rădacininile florilor iubirii din grădinile sufletelor lor.
Florile iubirii ce cresc in grădinile sufletelor noastre pot ierta foarte multe greseli si imperfectiuni, pot uita răul şi pot şterge nedreptătile suferite. Din aceste motive iubirea nu se limitează la sentiment, ci ea acţionează cu răbdare, sperantă şi bunătate fara să astepte nicio rasplată.
Viata in iubirea completă ar fi minunată daca ar fi să fie asa cum o visăm noi sa fie insă in lumea in care traim există iubire si există ego. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi in al nouălea cer în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi in cea mai profundă mocirlă. Iubirea este întotdeauna gata să se încline si să se daruiască cu umilită; egoul insă niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât nu ai sa-l poţi ajunge.
Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate baza pe ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează si-i alimenteaza substanta existentială.
Egoul încearcă întotdeauna să domine tot ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă prea mare sau prea mic. Ea îi îmbrăţişează din plin pe toţi cei pe care-i intalneste in drumul sau. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva, oricăt de mic, oricui; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna cu rabdare sufletul dorit. Singura tristeţe pe care o simte iubirea uneori este aceea de a nu se putea împărtăşi deplin cu altcineva, de a nu se putea dărui pe sine complet si neconditionat.
Egoul este întotdeauna motivat sa domine si sa cucereasca prin orice mijloace. Egoul urzeste si are întotdeauna un scop si mai ales cauta sa se auto-răsplatesca indiferent cum, uneori chiar peste suferintele altora. Iubirea insa reprezintă propria sa răsplată. Ea este cercul complet al existentei.
Iubirea ştie numai să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat. Egoul nu înţelege decât limbajul primirii si al posesiunii. Iubirea vorbeste si intelege numai limbajul dăruirii.
Poate ne intrebăm cateodată cum putem deveni mai buni si mai iubitori? Eu cred ca putem face asta numai dăruind constant iubire, daruind NECONDITIONAT si fără sa asteptăm rasplata. Regulile nescrise ale jocului vietii ne arată zilnic că de la oameni primim de cele mai multe ori, mai mult vorbe goale decat iubire, judecată strămbă si plata in monezi devalorizate. Numai de la Divinitate primim adevarata rasplată pentru iubirea oferită neconditionat altora. Si chiar daca rasplata nu vine ''in timp util'' sau cand avem noi mai mare nevoie de ea, cu sigurantă ea ne va fi daruita din plin atunci cand ne vom plimba la brat cu ingerii prin grădinile vesnic inflorite ale paradisului!
Faptul că primesti putină iubire pe pămănt...nu trebuie sa te determine sa te opresti de la a darui iubire! Si chiar dacă in viata ta nu primesti atăta iubire câta ai dori sau ai avea nevoie, sa nu uiti niciodată ca iubirea pe care o daruiesti altora este singura avere care iti va asigura un loc inalt in rai.
Respirănd iubire si dăruind iubire din grădinile inflorite ale sufletului nostru! Numai asa vom avea in noi intotdeauna o neintreruptă primavara a iubirii! O primavara gătita si impodobită cu fericire ca o mireasa ce asteptă sa fie iubită!
Daca vreti ca primavara iubirii sa statornicească in grădinile sufletelor voastre atunci sa nu va pese de oamenii ce va condamnă pentru ca aveti curajul sa iubiti sincer si adevarat!
Sunt din pacate in lumea noastră multe suflete ce poarta ierni in inimile lor si care isi construiesc viata exclusiv pe ceea ce cred ei ca ar fi tot universul existent. Asa sunt unele suflete...nu vad pentru ca nu vor sa vada iubirea. Sau se tem. Sau au suferit pentru ca cineva le-a vestejit si le-a părjolit grădinile sufletelor. 
Nu incerca sa intri cu forta in sufletele lor daca intalnesti astfel de oameni in drumul vietii tale. Poarta in ei ierni grele, bantuite de aprige furtuni sentimentale. In grădinile sufletelor lor sunt imprastiate peste tot cioburi sfărămate ale viselor neimplinite. Dacă intri acolo ca să culegi buruienile incercănd sa cureti locul s-ar putea sa te rănesti. Tot ce poti sa faci este sa le dăruiesti iubire fara sa le pretinzi nimic in schimb. Iubeste-i asa cum sunt daca poti... iar daca nu poti atunci caută alte gradini in care florile iubirii tale tine să poată inflori si mai tare.
Grădinile multor suflete stau inchise sau se inchid incet, zi de zi din cauza faptului că nu primesc destulă iubire de la cei din jur sau si mai grav...de la cei dragi. Si astfel acele suflete iernatice, devin oarbe la lumina iubirii Divine. Intelegerea oferită lor, compasiunea si iubirea neconditionată sunt singurele cai ce pot face ca soarele iubirii să straluceasca din nou peste grădinile sufletelor lor. Traind in orbirea produsa de ale lor suferinte, ei nu pot să mai vadă minunatele culori ale florilor iubirii pentru că sufletele lor sunt umbrite de norii resentimentelor adusi de furtunile sentimentale prin care au trecut. Traumele lasate de altii in sufletele lor sunt greu de vindecat. Si pentru asta, ei trebuie ajutati. Atunci cand asculti un om, cănd oferi o măngăiere sau o simpla imbrătisare, tu oferi o parte minunată din florile ce cresc in gradina sufletului tau. Oferi o parte minunata din mireasma celor mai frumoase sentimente ale tale, inflorite sub soarele iubirii. Tu ca suflet infnit dar mai ales ca om....trebuie sa iti lasi sufletul să daruiasca iubire. Tot ce trebuie să dăruiesti se găseste in tine. Nu trebuie sa inventezi nimic nou. Căci oare are poate cineva sa inventeze o culoare ce nu exista si mai apoi sa coloreze cu ea un sentiment nou? Iubirea este vesnică si infinită. Ea există de dinainte de a se fi plămadit Universul. Ea tine laolaltă Universul. Ea este liantul Divin care uneste si intregeste TOTUL. Iubirea in esenta ei este nelimitată si ca atare trebuie dăruită nelimitat. Găndindu-te ca nu ai destulă iubire in tine incât sa-ti ajungă sa o dăruiesti tuturor, te va impinge să te limitezi si astfel nu vei putea sa dăruiesti din plin ceea ce ai deja in tine. Incearcă să iti imaginezi o culoare care nu există incă si ai sa iti dai seama cât de limitată este mintea umană si cât de infinită este măretia lui Dumnezeu.
Pentru că asta e menirea iubirii din miezul sufletului. Sa fie dăruită nelimitat! Sufletul tau stie cum să o dăruiască si stie sa isi faca bine treaba dacă-i oferi acestă ocazie. Sufletul tau poate fi la fel de nelimitat si liber ca iubirea pe care o dăruieste! Sufletul omului iubitor este intotdeauna liber sa călatoreasca oriunde vrea el. Atunci cand iubim nelimitat si ne lăsăm sufletul sa zboare liber, realizam că suntem fiinte multidimensionale nelimitate...care nu sunt condamnate să sufere din cauza limitarilor unui trup mic si efemer. Ce păcat că multe suflete isi inchid sau isi ofilesc grădinile sufletelor si se incăpătaneaza sa creadă intr-o lume prefabricată din conceptii, doctrine si formalităti fara nicio putere reală in spatiul infinit al iubirii Divine! E mare păcat să te limitezi si să crezi intr-o lume mai iluzorie si mai falsă decăt un spectacol ieftin de circ.
Sufletele triste care s-au resemnat sa fie asa cum sunt, nu mai vor sa vada adevarul poate si din teama ca nu cumva lumea lor ireală, sa se spargă ca un balon de săpun la primul contact cu realitatea cosmica infinita. Prin constrangerile si limitarile in care cred cu tarie ei isi ridica in jurul lor propriile inchisori mentale construind lumi ce functioneaza dupa legi si principii aberante, intoarse impotriva legilor universului iubirii. Se apuca si isi fac prin reguli si prin credinte fixe o lume ireala, o lume de ei construită, din conceptii rigide, o lume falsă in care egoul lor temator sa se simta in siguranta...o lume in care teama profundă de a rămăne fără iluzoria stabilitate atăt de greu construită mental, ii sperie teribil si ii face sa evite cu orce pret să dea piept cu infinitul. Dar Infinitul sperie numai sufletele limitate, sau care aleg sa se limiteze singure.
Ca oameni iubitori, munca noastră de grădinari ai sufletelor, este aceea de a dărui iubire si de a face să inflorească florile iubirii in sufletele celor intălniti in calea noastră!
Este foarte important este să găsesti in tine, puterea de a merge mereu inainte, cu iubire si cu sperantă, in suflet si inimă! Dar in primul si in primul rănd iubire...pentru că ea este totul, inceputul si sfărsitul, ea acoperă totul si transformă in miracol totul, ea face sa zămbească in culori inmiresmate florile din grădina sufletului nostru. 
Dăruind tuturor din florile ce cresc in grădina sufletului nostru, dăruim de fapt o parte din Lumina Divină a iubirii cu care am fost si suntem cu totii binecuvăntati pe pămănt si in cer.
Dragi suflete iubite vă indemn sa dăruiti căt puteti de mult din lumina sufletului vostru, deoarece, lumina pe care o dăruiti din iubire nu se stinge niciodată!
Rai inflorit să vă fie grădina sufletului, inima si viata!

~~ Imagine grafică si text - EIN © 2013 ~~

...