Uneori ni se spune că suntem doar niște străini unii pentru alții.
Ni se spune că suntem simpli jucători într-un joc al hazardului.
Ni se spune că suntem ura și pierderea.
Ni se spune că suntem suferința.
Ni se spune că suntem doar pulbere în vânt.
Dacă suntem nimic în viața asta scurtă, atunci suntem totul în iubirea veșnică.
Trecătoare e lumea asta vizibilă,
Veșnică e doar iubirea dar e invizibilă.
~ E.I.N ~
Sufletul omului e ca o pasăre ce-şi caută malul iubirii zburând
peste mări de încercări, reușite şi eșecuri. Numai iubind
sufletul își poate atinge malul în care îşi găseşte împlinirea
şi odihna. Şi pentru că sufletul ţi-e mereu în căutarea unui
mal numit fericire, Iubeşti! Aşa ajungi să iubeşti
iubirea ca pe un zbor către țărmul fericirii.
Iubeşti,
măcar o dată în viaţă peste limita de a te da pe
tine cuiva special cu care să te bucuri de ceea ce devi. Şi iubeşti atât
de mult uneori, încât ajungi să confunzi oftatul cu respiratul.
Iubeşti
şi speranțele îţi sunt aripile sufletului ce se întind
peste absențele amare.
Iubeşti chiar şi atunci când
aşteptările neîmplinite îţi curg prin vene ca o otravă de care
nu eşti conştient că circula prin în tine până nu-i simţi
efectele.
Iubeşti mult, înalt şi curat ca îngerii şi ştii
că fără sufletul iubit nu ţi-ar fi bine nici măcar în
rai.
Iubeşti pe de-a întregul ca să te poţi păstra
întreg.
Iubeşti până dincolo de litere şi vocabularul inimii
ţi se umple doar de cuvântul ''Noi doi''.
Iubeşti şi cu cât
iubeşti mai mult înţelegi că Iubirea nu se exprimă în cuvinte ci
în sentimente. Iubeşti şi pricepi că Iubirea nu are ''subtitrare''
pentru cine nu o înţelege, pentru că Iubirea adevărată nu
foloseşte cuvinte ca să ţi se dăruiască, sau ca să te facă să
simţi ceva real.
Iubeşti cu adevărat abia atunci când ajungi
să accepţi că Iubirea nu este ceva din care poţi scoate, ci
ceva în care poţi să pui chiar şi atunci când nu ţi se promite nici măcar
următoarea îmbrăţişare.
Iubeşti dulce, atunci când înveţi
la modul amar să te ridici fără ranchiună de la masa la care
iubirea nu-ţi mai este servită ca desert.
Iubeşti cu toată
fiinţa ta şi cu tot suflul tău atunci când treci peste orice greutăți pentru a împlini visurile persoanei iubite.
Iubeşti şi nu te mai temi de
nimic, deoarece acolo unde există iubire adevărată nu există
teamă.
Iubeşti şi asta te face viu, îţi lipeşte aripi pe
suflet şi te face să fii cu adevărat Tu,... cu adevărat om. Astfel pe lângă aripi, de la
iubire, primeşti şi ghiare ca să ţi le aperi.
Iubeşti,...
dacă nu ai face-o ai rămâne într-un zbor chinuit, ca o pasăre
pierdută în larg ce nu îşi găseşte niciodata malul.
~ E.I.N ~
