Ţărmurile realităţii

În infinitul ocean cosmic, peste spaţii nemărginite, printre miliarde de stele şi galaxii, pluteşte micuţa noastră planetă, ca un mic ţărm albastru fremătând de viaţă. De milenii el a fost şi este ţărmul realităţii tuturor sufletelor care există sau care au existat vreodată. Toţi împăraţii, toţii regii, cuceritori sau cuceriţi, toate personalităţile istoriei, visători, aventurieri, minţi luminate sau simpli oameni de rând, toţi cei care au scris istoria, sau au trăit-o, toţi cei care au inflentat vieţi şi destine, cu toţii şi-au trăit realitatea aici, pe pământ, la ţărmul nesfârşitului ocean cosmic. Pământul a fost, este şi va fi pentru toate sufletele sale, singurul ţărm al realităţii.
Încă de la începuturile lumii, oameni au încercat să definească realitatea. Să dea o explicaţie sau să găsească un sens al raţiunii de a fi, sub percepţia realităţii înconjurătoare. Filozofii au încercat să descrie realitatea căutând repere reale si temelii pe care să îşi fundamenteze ipotezele.
Ştiinţa a căutat răspunsuri pentru a defini realitatea, aplicând metode ştiinţifice, controlabile şi dovedibile. Metodele ştiinţifice presupun că trăim într-un univers obiectiv, unde observatorul şi observatul sunt entităţi separate.
Religia a încercat şi ea să definească realitatea conform unor principii bazate pe credinţă, morala, dogme, misticism şi scrieri vechi. Încă din clipa în care omul a început să gândească constructiv, el a început si să se întrebe cine l-a creat şi care este rolul sau în realitatea celor 5 simţuri.
Timpurile prezente nu au schimbat deloc aceste întrebări şi chiar dacă ştiinţa a evoluat într-un ritm ameţitor, omul încă mai caută răspunsul potrivit care să-i definească realitatea.
Adevărul este că fiecare om are propria lui realitate pe care şi-o trăieşte aşa cum îl îndeamnă conştiinţa şi inima. Poate, uneori nu este la fel cu a noastră, dar asta nu inseamnă că acea realitate este inexistentă. 
Nu există o singură realitate, supremă şi fixă, ci există tot atâtea realităţi cîţi oameni există pe pământ. 
De cele mai multe ori însă, încercând să ne definim propria realitate ne învârtim în jurul reperelor şi uităm că suntem fiinţe libere. Pentru a ne construi propria realitate ne-am creat o pasiune obsesivă către limite, însă nu ezităm să criticăm limitele şi dăm mereu vina pe realitate. Căutăm să ne încadrăm în anumite standarde, doar pentru a ne alinia la cerinţele societăţii, tocmai pentru a putea spune despre viaţa noastră că este una normală. Oare avem nevoie de atâta supunere şi încadrare în normele societăţii? Poate că ar ne-ar fi tuturor mai bine dacă ne-am permite să fim ceea ce dorim să fim, fără a ne speria de ceea ce gândesc sau afirmă cei din jurul nostru, despre noi. Teama de a nu fi judecaţi sau şi mai rău ridicularizati pentru felul în care alegem să fim ne umbreşte armonia sufletului şi ne face să purtăm măşti. Ne suceşte, ne încâlceşte şi ne modifică esenţă a ceea ce suntem cu adevărat. Am ajuns astfel să ne judecăm, să ne urmarim, să ne păzim mental şi să ne condiţionăm unii pe alţii numai din frica de a nu ieşi din normele, şabloane şi tiparele comportamentale impuse de societate.
Fiecare om are propria realitate de care ţine uneori cu dintii pentru că uită să conştientizeze că el este mai mult decât ceea ce trăieşte, vede şi percepe. Şi cum fiecare om îşi trăieşte propria realitate, cele mai multe suferinţe şi neplăceri apar tocmai din nepotrivirea realităţii proprii cu realităţile celorlalţi.
Din păcate în realitatea societăţii noastre, majoritatea oamenilor trăiesc realităţile altor oameni. Cuvintele lor sunt cuvintele altor oameni, lucrurile admirate de ei sunt creaţiile altor oameni iar sentimentele lor sunt decupate din filme si cârţi siropoase cu aspect pur comericial. De exemplu, anumiţi oameni din dorinţa de a-şi exprima personalitatea fac eforturi şi compromisuri mari numai pentru a fi ''la modă'' neînţelegând de fapt că atunci când îmbracă haine ''de firma'' nu îşi mai exprimă propria personalitate ci personalitatea designerului care le-a creat. Alţii îşi exprimă personalitatea judecând şi ridicularizand alte persoane doar din dorinţa ascunsă de a se simţi superiori. Nimeni nu ar trebui condamnat pentru că isi crează propria realitate.
Pe acest mic ţărm cosmic, numit Planeta Pământ, fiecare om are dreptul să gândească ceea ce vrea şi cum vrea, despre lume şi despre ceilalţi atâta timp cât nu impune numanui sa gândească la fel ca el, si astfel să pricinuiască neajunsuri şi supărări altor suflete.
Dar se pare că, prea preocupaţi fiind să ne aliniam standardelor şi normelor societăţii uităm că suntem fiinţe spirituale libere şi că avem dreptul să fim exact aşa cum dorim în realitatea noastră. Numai de noi depinde să fim ceea ce dorim în viaţă, nu de ceilalţi deoarece în realitatea în care trăim fiecare dintre noi este produsul propriei imaginaţii. Şi cum imaginaţia este liberă şi nelimitată tot aşa putem să fim şi noi. 
Avem în noi un potenţial Divin nelimitat, suntem cu toţii Divin dăruiţi şi ne-am născut cu o serie de caracteristici individuale speciale, tocmai pentru a exprima Divinul din noi în acest plan tridimensional al realităţilor relative.
Alergând în cercul strâmt al realităţilor cotidiene mulţi uită cine sunt şi mai ales că au în ei o scânteie Divină de o frumuseţe şi de o măreţie ce greu poate fi descrisă în cuvinte.
Cu totii avem în noi o Forţă Infinită, care nu poate fi deplin descrisă, numită sau catalogată. Nu există în niciun dicţionar din lume, cuvinte complete pentru a descrie această Esenţă Divină ce străluceşte în centrul inimilor noastre. 
Iubire. Pace. Armonie. Frumuseţe. Infinitate. Libertate. Acestea sunt doar câteva din darurile Spiritului Cosmic Divin ce cuprinde şi traversează toate planurile realităţii şi toate lumile universului. Acest Spirit Divin Infinit circulă prin Noi şi se manifestă în Noi înşine. Viaţa şi realitatea se manifestă prin Noi, ca Noi. Lumina Divină prinde trup şi începe să experimeteze realitatea lumii fizice.
Niciun standard social, nicio perconcepţie, nicio teamă şi nicio limitare umană nu poate stăvili acest flux de energie continuu, chiar dacă noi, absorbiţi de realitatea proprie încercăm uneori chiar şi la nivel de subconştient acest lucru.
Suntem TOT ceea ce există, a existat şi va exista. Toţi suntem infiniti şi neţărmuriţi. Încercând să ne împotrivim naturii a ceea ce suntem, nu facem altceva decât să creăm rezistenţă la Ceea Ce Este, iar această rezistenţă se va reflecta în realitatea noastră prin intermediul blocajelor de toate felurile. Împotrivirea aduce cu ea stagnarea creşterii spirituale. Evoluţia spirituală are numai două reguli simple: Experimentează şi învaţă din ceea ce ai experimentat. În momentul în care ai învăţat, mergi mai departe către o altă experienţă superioară şi tot aşa. Cu toţii ne-am confruntat uneori cu situaţii neplăcute ce se repetau în tipare similare. Oameni, situaţii conflictuale, locuri în care nu ne regăseam sau chiar parteneri de viaţă nepotriviţi. Toate aceste situaţii ne sunt date cu scopul de a evolua. Repetarea unor experienţe neplăcute reprezinta semnul evoluţiei care bate pasul pe loc. Este metoda prin care evoluţia ne atrage atenţia că nu ne-am învăţat bine lecţiile şi că este timpul să evaluăm bine situaţia, să tragem învăţăminte şi să mergem mai departe, altfel nu vom putea ieşi din acel blocaj. Până la urmă blocajele întâlnite în realitatea personală sunt elemente relative, activate exclusiv de temerile şi de raţiunea noastră unde frica jocă un rol principal. Deşi de multe ori pericolele sunt reale, frica nu este altceva decât o succesiune de previziuni ale unor posibile evenimente imaginate de noi. Frica nu este altceva decăt produsul imaginaţiei noastre, un ''dar'' al găndirii personale si nimic mai mult.
În realitatea societăţii actuale, darurile sufleteşti ale fiecăruia pot părea uneori greu de exploatat datorită limitelor pe care singuri le ridicăm in calea noastră. Astfel ne confruntăm cu experienţe mai mult sau mai puţin plăcute, însă ceea ce nu înţelegem este faptul că ori de câte ori opunem rezistenţă dorinţelor inimii, nu facem altceva decât să mărim ponderea de prezenţa în noi, a elementului cu care ne confruntăm. Lupta nu este soluţia şi nici nu va fi vreodată. Dacă vrem să trăim în pace, este necesar să înţelegem că pacea se crează prin pace, nu prin lupta. A te lupta pentru pace este echivalent cu a ucide pentru viaţă. Nu suntem războinici ai realităţii şi nu suntem nici ceea ce societatea ne îndeamnă să devenim.
Ori de câte ori experimentăm răutatea şi violenţa, ştim că nu aceasta este esenţa noastră şi instinctiv, suntem mereu atraşi către fericire, linişte şi pace. Avem scris cu litere de aur acest instinct în noi. Suntem programaţi la nivel esenţial să tindem mereu către Ceea Ce Suntem cu adevărat în noi înşine. Suntem ceea ce gândim şi simţim în sufletele noastre. Suntem suma sentimentelor frumoase pe care le creştem în grădinile înflorite ale sufletelor noastre. În momentul în care realizăm ce suntem şi ceea ce nu suntem, ne este mult mai simplu să trăim în armonie cu lumea şi mai ales să fim Cei Ce Suntem.
Reţeta realităţii personale este simplă pentru mine şi include renunţare la lucruri nefolositoare creşterii sufletului. În momentul în care înveţi să renunţi la lupta cu lumea şi cu ţine însuţi, să renunţi la teama de a nu fi judecat greşit de alţii şi te opreşti din a-i judeca pe alţii poţi spune că atingi deja ţărmurile cele mai înalte ale realităţii. Şi de acolo începe oceanul realitaţii Cosmice Divine. Infinit. Ca si tine, drag suflet iubit!
Eliberându-ne şi golindu-ne sufletele de temerile şi de constrângerile noastre mentale facem loc abundenţei binecuvântărilor Divine. In locul lăsat liber, Spiritul Divin intră şi te inundă cu un torent de daruri şi de binecuvântări cum nici nu îţi imaginai mai înainte.
Fă spaţiu în inima ta pentru iubire, înţelegere şi armonie. Renunţă la tot ceea ce te împiedică să fi ceea ce îţi doreşti TU să fi. Visează şi foloseste-ti imaginaţia pentru că imaginaţia ta nu are limite. Poţi ajunge oriunde folosindu-ţi imaginaţia deoarece ea există în afară ansamblului spaţiu-timp.
Nu îţi ignora darurile primite de la Divinitate şi dacă nu le-ai găsit încă în tine, caută-le deoarece acestea sunt scănteile creativităţii care îţi luminează spaţiul inimii. Nu te teme de nimic şi de nicio experienţă deoarece nimic nu este întâmplător. Dacă ai un anumit sentiment despre un loc sau despre o persoană, nu îl reprima, ci încearcă să-l înţelegi şi să vezi ce vrea să-ţi spună. Daca e acolo inaintea ta...inseamnă ca a venit cu un scop bine definit.
Atunci când te confrunţi cu realitatea nu uita niciodata, OM drag, ceea ce eşti!
Când vei fi surprins în mijlocul unor furtuni sufleteşti, Lumina Iubirii Divine din inima îţi va lumina calea şi vei putea să pluteşti liber peste valurile tulburi.
Oferă tuturor iubire, căci întotdeauna trăieşti ceea ce oferi. Transmite pace, căci pacea este întotdeauna în tine. Daca nu o găseşti in jurul tău, conectează-te cu liniştea din tine şi vei găsi pacea. Nu fugii de tristeţe, deoarece este o altă manifestare normală pregătită de viaţă pentru educarea sufletului tău. Şi dacă a venit deja, atunci las-o să intre, experimenteaz-o şi apoi las-o să plece. Acceptă-ţi realitatea aşa cum este, fă pace cu tot ceea ce te înconjoară, căci astfel poţi construi tot ceea ce te înconjoară după chipul şi asemănarea păcii din tine. 
Trăieşte Ceea Ce Eşti, prin dăruire şi iubire, prin acceptare, prin toleranţă, prin mângâiere şi prin compasiune. Un ocean de Iubire Divină sălăşlueşte în tine. Acest ocean nu poate seca, deoarece izvorăşte din Adâncul Infinitului.
Înainte de a experimenta ceva, aminteşte-ţi că suferinţa este doar o opţiune. Observă şi admira TOT Ceea Ce Este, iar astfel vei vedea clar prin realitatea prezentului şi îţi vei oferi ocazia de a crea tot ceea ce alegi să manifeşti. 
Dacă eşti infinit în dragostea ta, poţi darui oricâtă dragoste. Dacă eşti nemărginit în Oceanul iubirii tale, poţi crea valuri de iubire inalte păna la cer. Dacă eşti strălucitor în Iubire, poţi lumina orice suflet. Dacă eşti realist în A Fi, poţi crea orice în A Face.
Nu îţi opri niciodată inima să iubească. Viaţa este un joc în care iubirea este premiul cel mare. De ce să nu te bucuri de iubirea din ea? De ce să o ignori? Accept-o, bucură-te de ea, visează cu ea, dansează cu ea, mergi dincolo de orice preconcepţie şi acceptă iubirea ca pe o stare sinonimă cu fericirea.
Odată ce o accepţi ca pe o stare naturală de a fi, mergi cu ea în inima până dincolo de ţărmurile realităţii şi nu te opri. Pentru că oriunde ai fi şi oriunde ai ajunge, dacă ai în tine iubire nu eşti niciodată singur. 
Spiritul Divin a pus în tine multă iubire, nu te gândi că ai in tine numai o picătură de iubire, ci conştientizează că orice ocean din orice univers este creat din picături mai mici.
Iar în oceanul Iubirii Divine, TU eşti Iubire şi eşti val de Lumina. Eşti pace şi eşti speranţă. Eşti un copil al Spiritului Divin. Şi aşa sunt toţi fraţii şi surorile tale de pe acest mic ţărm cosmic. Toti suntem copiii Cerului, veniţi pe acest ţărâm pentru a iubi şi pentru a experimenta Ceea Ce Suntem.
Creşteţi cu iubire lumina din voi şi să nu încetaţi niciodată să fiţi buni, înţelegători şi iubitori. Lăsaţi Iubirea din voi să va conducă gândurile, faptele şi cuvintele. 
Peste valurile oceanului cosmic infinit şi peste ţărmurile tuturor realitaţilor din univers, străluceşte Lumina Iubirii Divine. Lumină din aceeaşi Lumină străluceşte acum şi în ochii tăi drag suflet iubit. Nu uita niciodată că Lumina care străluceşte în ochii tăi este întotdeauna învingătoare şi mai ales nu uita că TU eşti acea Lumină!

Fiţi astazi si intotdeauna Lumina Iubirii pe care doriţi să o primiti de la ceilalti din jurul vostru! Infinită, sfântă fericire si binecuvântări angelice tuturor! 

~~ Imagine grafică si text - EIN © ~~