Translate

Sunday, 11 October 2026

''Toate lucrurile care-au rămas de spus,...''

 

Pe jumătate pregătită, sub patul meu stă o valiză prăfuită.

Fără un adio voi pleca spășit,

Astăzi, când toate ușile tale s-au prefăcut în zid.

Nu mai e nimeni să-mi spună ce să fac cu tăcerea unei iubiri care a împietrit.

Așa că plec oricum, las totul în urmă și încep un nou drum.

Nimeni nu-mi face cu mâna de rămas-bun,

Străzile cunoscute în urma mea par tot mai mici,

Aveam atâtea lucruri să îți spun,

Dar iubirea ta nu mai locuiește aici.


Îmi las inima plină de tine să o ia înainte,

Credeam că o să-mi fie frică acum,

Că fără tine viața nu are ținte.

Că am să plâng pe peronul gării ca un nebun,

Că se vor disipa ca un fum toate lucrurile care au rămas de spus,

Ca ploile căzute peste felinare stinse în apus.


Toate darurile inimii mele se vor pierde în uitarea ta,

Da, da, mă vei uita,

Curând și iute mă vei uita,

Dar și asta în viață e ceva,... și asta e un fel de bine,

Pentru că las în urma mea doar pe cineva care a rămas cu mai puțin în inimă decât mine.


~ Imagine și text by EIN ~ © 2026

-------------------------------------------------------------------

All the things left unsaid...

Half-packed, a dusty suitcase sits beneath my bed.
I shall leave, humbled I will go ahead, without a word of goodbye,
Today, when all your doors have turned into walls.
There is no why and no one left to tell me what to do with the silence of a love turned to stone.
So I leave regardless; I put it all behind me and start a new journey.
No one waves goodbye to me on the dor,
The familiar streets behind me seem to shrink away,
I had so many things to tell you,
But your love no longer lives here anymore.

I let my heart—so full of you—go on ahead;
I thought I would be afraid now,
That without you, life would lack direction,
That I would weep like a madman on the station platform,
That all the words left unspoken would vanish like smoke,
Like rain falling upon streetlamps extinguished at dusk.

All the gifts of my heart will be lost in your oblivion,
Yes, yes, you will forget me,
You will forget me swiftly and soon,
But even that is something in life... even that is a kind of good,
For I leave behind someone who holds less in their heart than I do.

~ Image and text by EIN ~ © 2026


EIN - Eugen Ioan Neagu

Protected by Copyscape Duplicate Content Protection Tool Bloguri, Bloggeri si Cititori