''Toate lucrurile care-au rămas de spus,...''

 

Pe jumătate pregătită, sub patul meu stă o valiză prăfuită.

Fără un adio voi pleca spășit,

Astăzi, când toate ușile tale s-au prefăcut în zid.

Nu mai e nimeni să-mi spună ce să fac cu tăcerea unei iubiri care a împietrit.

Așa că plec oricum, las totul în urmă și încep un nou drum.

Nimeni nu-mi face cu mâna de rămas-bun,

Străzile cunoscute în urma mea par tot mai mici,

Aveam atâtea lucruri să îți spun,

Dar iubirea ta nu mai locuiește aici.

Îmi las inima plină de tine să o ia înainte,

Credeam că o să-mi fie frică acum,

Că fără tine viața nu are ținte.

Că am să plâng pe peronul gării ca un nebun,

Că se vor disipa ca un fum toate lucrurile care au rămas de spus,

Ca ploile căzute peste felinare stinse în apus.

Toate darurile inimii mele se vor pierde în uitarea ta,

Da, da, mă vei uita,

Curând și iute mă vei uita,

Dar și asta în viață e ceva,... și asta e un fel de bine,

Pentru că las în urma mea doar pe cineva care a rămas cu mai puțin în inimă decât mine.

~ Imagine și text by EIN ~ © 2026

-------------------------------------------------------------------

All the things left unsaid...

Half-packed, a dusty suitcase sits beneath my bed.
I shall leave, humbled I will go ahead, without a word of goodbye,
Today, when all your doors have turned into walls.
There is no why and no one left to tell me what to do with the silence of a love turned to stone.
So I leave regardless; I put it all behind me and start a new journey.
No one waves goodbye to me on the dor,
The familiar streets behind me seem to shrink away,
I had so many things to tell you,
But your love no longer lives here anymore.

I let my heart—so full of you—go on ahead;
I thought I would be afraid now,
That without you, life would lack direction,
That I would weep like a madman on the station platform,
That all the words left unspoken would vanish like smoke,
Like rain falling upon streetlamps extinguished at dusk.

All the gifts of my heart will be lost in your oblivion,
Yes, yes, you will forget me,
You will forget me swiftly and soon,
But even that is something in life... even that is a kind of good,
For I leave behind someone who holds less in their heart than I do.

~ Image and text by EIN ~ © 2026

''Chihlimbar rece''

 

Ca niște mici chihlimbare, prin viață, suntem toți insule plutitoare,
uneori peste ape reci, alteori peste arșițe sub soare.
Strălucind, lumină reverberând printre miliarde de suflete lucitoare,
care salută și dau binețe altor insule desprinse din mama pământ.
Ne ancorăm uneori reușit, alteori catastrofal, fără veste, de oameni, de locuri de timpuri, plini de speranță că următoarea dată va fi o alipire finală, de poveste.
Plutim peste clipele vieții și nu putem măsura niciodată apele de sub noi, așa cum nu poate măsura cineva adâncimea cuvintelor ''Te Iubesc'' dacă nu le-a trăit mai întâi plutind peste ochii cerului.
E trist cum se golește lumea de oameni ca frasinul de frunze în septembrie.
Venim singuri, plecăm singuri în timp ce ochii lumii rămân larg deschiși și după ce Dumnezeu îi închide pe ai noștri.
Cad frunzele și eu mă căznesc să zâmbesc lumii pentru că nu știi niciodată prin ochii cui te privește Dumnezeu.
A venit toamna Laurențiu,
Absența ta va fi iarna mea în septembrie.

 

 In Memoriam; Laurentiu Alexandru Calusa, 1969-2026, Camarad si iubit frate de suflet.

~ © EIN ~

"We are light or darkness"

 

 

 

 ~ Time is the fire in which we burn ~ 

Some memories will fade away, some till the end with us will stay. 
Someone may say, Heaven is never guaranteed, we have to fight for it every day. 
We don't have to fight for Hell trully, but it will always overcome us if we don't live fully!
----------
 Created for reflection and own life remembrance, this painting is for those moments when our words fall short. If this painting makes you frown, it’s because it already touches something in your heart. 
We are light or darkness. Choose to be the Light. Always!
Thank you for reading my post.
Thank you for being here on Earth, today. 
 
  ~ Image and text by EIN ~ © 2026 ~

''Toamnă pentru frunze''

Ca o frunză adusă de vânt,
Lipită de fereastra ta,
O mie și una de culori ți-aș arăta,
Să-ți facă inima din nou să bată,
În ritmul anotimpurilor de altă dată,
Când te iubeam și mă iubeai ca niciodată,
Și nu știam că toamna pentru frunze înseamnă sfârșit de soartă.
Acum a ta absență,... e mai mult o prezență.

 ~ Imagine si text  ©  EIN ~  

--------------------------------

"Autumn for leaves"

 

Like a leaf blown by the wind,
Sticking to your window  
A thousand and one colors I would show you,
To make your heart beat again,
In the rhythm of the seasons of another time,
When I loved you and you loved me like never before,
And we didn't know that autumn for leaves means the end of fate. Now your absence is more like a presence.
 

  ~ Image and text © by EIN ~ 

''Direcția opusă''

Viața fiecărui suflet muritor este dăruită cu câteva momente speciale, unice, abisale, atât de profunde și de intense încât dacă reușește să le trăiască din plin îi vor ajunge chiar și pentru câteva vieți ca sa le rememoreze.
Clipește, privește în altă parte sau fi absent și clipa aceea magică se va estompa în eternitate fără ca tu să o fi trăit din plin.
Când momentul tău magic te atinge, NU vâsli în direcția opusa!

 ~ Imagine și text © EIN ~ 

====================================================================
The life of every mortal soul is gifted with a few special, unique, abysmal moments, so deep and intense that if he manages to live them to the fullest they will even last him a few lifetimes to remember them. Blink, look away or be absent and that magical moment will fade into eternity without you having lived it to the fullest. When your magic moment touches you, DO NOT row in the opposite direction!

  ~ Image and text © by EIN ~ 

''Amurg de vise''

 

Acolo unde visele se duc să moară nu e un loc real,

Nu e nici întuneric, nici lumină, nici iarnă și nici vară,

Nici iubire, nici suflet, nici inimă și nici trăire,

Nici soare cald, nici ploaie dulce și nici vânt,

Nici declarații de iubire, nici așteptări, nici vorbe calde, nicio speranță pe pământ,

Nici flori alese, nici lumânări aprinse, nici o promisiune, nici un cuvânt.

Căci visului neîndeplinit ce moare încet plecând în șoaptă de la tine,

Nu-i e nici rău, nu-i e nici bine,

Iar în locul în care s-a dus să apună mai are doar atât cât a purtat cu sine.

---------------

Viața-i doar un vis între două infinituri cuprins. Cel de dinainte de noi și cel de după.

Între infinituri, visul vieții este recompensa și scopul.

Fără vise, inevitabil suntem singuri pe lume iar orice moment pierdut, în urma lăsat, e doar un timp aiurea consumat.

Visează-ți  viața și trăiește-ți visul!

~ ''Amurg de vise'' - Desen în creion și pigment de cupru. Imagine și text © ~ EIN ~

-------------------------------------------------------

Twilight of dreams

There, where dreams are go to die is not a real place,

There's no darkness, no light, no winter, no summer,

No love, no soul, no heart and no life,

No warm sun, no sweet rain, no wind,

No declarations of love, no expectations, no warm words, no hope on earth,

No choosed flowers, no candles lit, no promises, no word.

Because the unfulfilled dream that slowly dies, whispering away from you, is neither bad nor good, 

And in the place where he went to set, he only has as much as he carried with him.

-----------------

Life is just a dream between two infinities contained. The one before us and the one after. Between the infinities, the dream of life is the reward and the goal. Without dreams, we are inevitably alone in the world and every moment lost, left behind, it's just a wasted time.

Dream your life and live your dream!

Drawing in pencil and copper pigment. Image and text © ~ EIN ~

-----------------------------------------------------------------

Tramonto dei sogni

La, dove i sogni vanno a morire non è un posto reale,

Non c'è né oscurità né luce, né inverno né estate,

Niente amore, niente anima, niente cuore e niente vita,

Nessun sole caldo, nessuna pioggia dolce e nessun vento,

Nessuna dichiarazione d'amore, nessuna aspettativa, nessuna parola calda, nessuna speranza sulla terra,

Nessun fiore raccolto, nessuna candela accesa, nessuna parola, nessuna promessa.

Per il sogno irrealizzato che muore lentamente, sussurrandoti piano,

Non gli e né male, né bene,

Perche nel luogo in cui è andato a tramontare, ha solo ciò che ha portato con sé.

------------------

La vita è solo un sogno racchiuso tra due infiniti. Quello prima di noi e quello dopo. Tra gli infiniti, il sogno della vita è la ricompensa e la meta. Senza sogni siamo inevitabilmente soli al mondo e ogni momento perso, lasciato alle spalle, è solo tempo sprecato.

Sogna la tua vita e vivi il tuo sogno!

~ Disegno a matita e pigmento di rame. Immagine e testo © ~ EIN ~

" Ninsoare tăcută "

Din întâmplare, ne vom întâlni într-o tăcută ninsoare.
Am să îți zâmbesc ușor, așa ca pentru ultima oară.
Iar tu vei trece mai departe neobservând că în mine ninge cu atâta dor.   

Desen în creion și pigment de cupru

  ~ Imagine și text © EIN ~ 
-----------------------------
By chance, we will meet again in a silent snowfall.
I will smile to you lightly, like for the last time.
And you'll move on without noticing that in me is snowing with so much longing.

~ Silent snowfall ~ Drawing in pencil and copper pigment 

  ~ Image and text © by EIN ~ 
------------------------------------------
Ci incontreremo per caso in una nevicata silenziosa. Ti sorriderò  leggermente, come per l'ultima volta.
E tu andrai via senza accorgerti che in me sta nevicando con tanta nostalgia.

~Nevicata silenziosa- Disegno a matita e pigmento di rame ~ ©  EIN ~

 

''Iluzie''

Sunt tot ce vezi și nimic.
Sunt apropierea și depărtarea toată.
Sunt absența ce-ți cheamă prezența,
Sunt ora, secunda și minutul.
Sunt dorul care îți înfierbântă așternutul.
Sunt norul ce trece ascunzând luna pe cer.
Sunt vântul singuratic și stingher.
Sunt pulberea împrăștiata sub pasul tău efemer.
Sunt frunza ce-ți cade pe umăr în parcul golit.
Sunt iedera sălbatică ce se suie pe zid.                  
Sunt ploaia ce plânge în timp ce visezi.
Sunt melodia suavă pe care o dansezi.
Sunt dorința ce nu cunoaște distanțe.
Sunt umbra ce se joacă printre raze.
Sunt bucuria simplă a unui gest timid,
Sunt speranța care niciodată nu te-a părăsit.
Sunt soarele ce luminează și după apus.
Sunt consolarea unei lacrimi și preludiul unui surâs.
Sunt toate astea,... și nimic atunci când privirea te minte,
Căci lumea asta e doar o iluzie ce încearcă mereu sa te schimbe.

~ © EIN~

''Memento mori''

 

În galop cu timpul înconjurându-ne cu prezența ei viața curge prin noi însuflețind vidul.
Rătăciți printre vise, speranțe, pasiune, teamă, toate strânse într-un suflet stingher, așteptăm fericirea,... să ne pice din cer.
Suntem tot și nimic predestinați să ne pierdem în iluzii nebune, ca stropii de ploaie suntem simpli trecători prin lume.
Fii mereu pe fază! Idea de bază nimeni nu ți-o spune: Memento mori.
Trăiește azi.
Iubește azi.
Mâine, negreșit, soarele tău va apune.

Imagine și text ~ ©  EIN  ~

''Zidul sentimentelor''

 

Înaintea cuvântului a fost gândul iar înainte de toate a fost mintea. Trăim într-un univers mental unde nimic nu poate exista fără o minte care să perceapă existența, să o analizeze, să-i dea dimensiune, profunzime, formă și culoare. Așa a fost încă de la facerea lumii. Gândim, dorim, trăim, visăm, sperăm, în fiecare zi emitem aproximativ 40.000 de gânduri. Peste 99% din ele sunt strict legate și manipulate de realitatea materială care ne înconjoară și doar 1% sunt de natură spirituală, contemplativă, sau meditativă. Dar realitatea este întotdeauna mai mult decât putem vedea, accepta sau crede. Între noi și realitate stă doar gândirea noastră. Iar gândirea poate fi mereu influențată sau chiar programată. Captivi între conformare socială și plăcerile noastre vinovate suntem înlănțuiți de propria  minte pentru că trăim constant în iluzia lumii care ne înconjoară. Oamenii lumii cară cu ei poveri mentale oriunde ar merge și ajung să se obișnuiască cu orice jug. După un timp uni ajung să creadă că libertatea este de fapt sclavie, injustiția este dreptate și minciuna este adevăr. Cu cât se gândesc mai puțin la libertatea lor mentală cu atât mai mult le crește toleranța față de opresiune, manipulare și minciună. Credințele umane, dogmele și ideile fixe sunt închisorile minții din care prea puțini reușesc să evadeze.  Astăzi, noi cei puțini cu inimii vii și minți libere am ajuns să facem slalom cu tălpile sufletului goale și cu inima în palme întinsă spre dăruire printre oameni cu minți confuze înghețate în iluziile acestei lumi. Într-o societate inversată, sentimentele și simțirile, mai ales cele care dau o falsă senzație de siguranță au ajuns să primeze asupra logosului și cogniției. Nu poți fi liber niciodată dacă nu ai o minte liberă, deschisă către adevăr, posibilități și potențial. Adevărul nu ține niciodată cont de sentimentele umane. Pentru că este peste ele. De cealaltă parte a zidului sentimentelor stă logica și adevărul. Forța creatoare a libertății mentale este în noi toți și este disperată să se exprime. La final de zi, fiecare îmbrățișează doar energia cu care rezonează!

''Zidul sentimentelor'' - Imagine și text ~ © EIN ~

''Rămășițe''

 

 

Ce vânt rece îmi ești.

Ce ploaie grea.

Ce chin.

Vorba ți-e toată numai miere dar fapta ți-e pelin.

Cu ce mână de piatră îmi vinzi iubirea?

Cu ce inimă de ghiață fericirea?

Te ascunzi sub zâmbete copilărești,

Ucizi speranțe, împietrești pe buze poezia,

Stârnești în simțurile mele doar urgia.

Promisiuni deșarte mii și mii,

Dorințele mele înfrânte - închisori întunecate.

Joci fără milă, chiar și în gând mă minți râzând.

Funambulă inima-mi tresaltă.

Căzând, picioarele de lut aripi să zbor nu-mi mai dau.

Iubirea ta, valiză abandonată într-o străină haltă.

Acolo unde mi-se termină suferința începi tu.

Pentru câtă noapte mă așteaptă încă, mai multe stele cad în mare,

Pentru câtă singurătate și strânsoare, mai multă disperare.

Cenușă de vise, amintiri cu ghimpi, lacrimi amare,

Mila îngenunchiată în mine ce în sfârșit redevine iertare,

Munți de suspine și o speranță pe care tu nu ai să o poți înțelege vreodată,... 

E tot ce mi-a mai rămas de la tine!

''Rămășițe'' ~ Imagine si text ©  EIN~

''Când inima te trage de mânecă''

Cât de fragilă devine inima atunci când nu primește de la alții ceea ce crede că i-se cuvine?
Tu INIMĂ, încetează sa te mai aștepți pe tine din partea oamenilor!
Pe măsură ce timpul trece în fuga lui neoprită încă de nimeni și nimic și ia cu el totul într-o singură secundă, inima adevărată nu își dorește mai mulți bani sau mai multe bogății materiale lumești,... ci își dorește mai mult timp!
Timp pentru ea, timp pentru a iubi, pentru a se bucura de totul totului pe care îl simte și îl trăiește așa cum știe numai ea.
Timp pentru a Fi mai mult, nu timp pentru a avea mai mult!
Pentru că inima știe mai mult decât își imaginează mintea, inima știe că nimic nu are în viată în afară de clipa de acum și știe cel mai bine că ceea ce îi refuzi în puterea clipei nimeni și nimic nu îi poate da ori aduce înapoi. Când inima te trage de mânecă, fă bine și întreabă-o: Tu INIMĂ, ce iți dorești cu adevărat acum?

Imagine și text
~ © EIN ~

''Strânsoarea înclinațiilor''

Poate că nu ți-am mai spus de mult cât te iubesc,
Poate din obișnuință,
Poate din firescul de a fi parte din tine,
Poate din credința care ne-a ținut mereu rai îmbrățișat la rău dar și la bine.

Poate că nu ți-am spus de mult cât te iubesc din vina rutinei care ne obișnuiește până și cu cea mai cronică singurătate, poate din naivitate sau poate din frica de a-ți uita albastrul privirilor dincolo de nori, dincolo de eternitate.

Poate nu ți-am spus că te iubesc imponderabil, așa de înalt încât la fiecare despărțire sufăr un fel de cădere pe care numai tu o poți atenua.
Poate că nu ți-am spus cât te iubesc sub greutatea cuvântului Dor care niciodată nu minte, dar care mă strivește între cearceafuri pline insomnii și suferințe.

Poate că nu ți-am spus cât te iubesc sub jurământul simțămintelor,
Dincolo de orice gând, de cuvânt, de bariera vanităților lumești,
Simțind că doar atunci când te iubesc mai mult, există mai mult.
Poate că nu ți-am spus cât de mult te iubesc în strânsoarea înclinațiilor mele copilărești,
iar astăzi, la jumătatea unei singurătăți,... tu de care parte ești?

Imagine și text
~ ©  E.I.N ~

''Direcţia bună''

 

Viaţa noastră pe Pământ e scurtă şi plină de încercări. Avem doar câteva zeci de ani (vreo 7-8 în cazurile cele mai bune) în care putem să trăim frumos, să ne împlinim visele, să ne atingem potențialul, să ne transformăm în oamenii de care cei din jur au nevoie. În cele câteva zeci de ani trebuie să-i iubim pe cei dragi, să ne urmărim idealurile, să dezamăgim cât mai puține suflete, să greșim de câteva ori şi să o luăm de fiecare dată de la capăt încercând să facem lucrurile să meargă în direcția bună. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină. Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care privesc în altă direcţie decît tine. Dacă cineva te vrea în viața lui, îţi va face cu iubire loc în ea, nu va trebui să te lupţi tu pentru un loc acolo. Niciodată, dar niciodată, nu încerca să intri cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea sufletului tău. Nu există nicio îndoială că anumiți oameni pot si ne vor da viața peste cap prin refuzul lor de a se lăsa iubiți sau măcar de a dialoga cu ei. Însă încercarea de a schimba ceea ce nu nu mai poate fi schimbat, dorind să facem ca lucrurile să fie așa cum ne imaginăm noi, nu funcționează de cele mai multe în situații reale. Viata nu este un film. Adevărul este că de cele mai multe ori nu poți schimba situații și nici nu poți schimba oamenii. Doare când te gândești, însă acesta este adevărul și trebuie acceptat mereu. Tot ce poți face mai bine în momentul de încercare maximă este să respiri încet, profund, să încerci să te detașezi, să accepți că așa stă viața și că lucrurile merg mai departe orice am gândi noi. Amintește-ți mereu că prieteni adevărați nu-ţi sunt cei ce sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ţi-e cel mai greu. Fă tot posibilul să ai alături de umărul şi de inima ta, oameni care privesc în aceeași direcție ca şi tine!
 

~©  EIN~

 

''Valsul vieții''

Printre sclipirile trecătoarelor clipe viața ne prinde în ritmul ei ca într-un vals. Ne rotește, ne apropie, ne desparte, ne urcă și ne coboară, ne schimbă pașii, ne schimbă privirile, ne schimbă stările, ne unește într-un sărut și ne topește într-o lacrimă, ne schimbă așteptările, ne schimbă partenerii, dar oricât ne-ar suci și ne-ar învârti nu ne poate schimba niciodată amintirile.    

Atâta vreme cât ești prins în valsul vieții nu uita că orice vals are un început și un sfârșit. Timpul nu dansează cu nimeni la infinit, timpul este un încasator de datorii. Zâmbește, dansează și visează, caută-ți seninul în ochii celor dragi și mai ales ai grijă să îți faci amintiri frumoase în fiecare zi. Nu ezita să-ți trăiești viața cât vrei,... și să vrei cât trăiești!

Imagine și text ~ E.I.N ~ 

============

Life's Waltz

Among the flashes of the passing moments, life catches us in its rhythm like a waltz. It rotates us, brings us closer, separates us, raises and lowers us, changes our steps, changes our perspectives, changes our moods, unites us in a kiss and melts us into a tear, changes our expectations, changes our partners, but no matter how much it twists and turns us, it can never change our memories.  

As long as you are caught in the waltz of life, don't forget that every waltz has a beginning and an end. Time does not dance with anyone indefinitely, time is a debt collector. Smile, dance and dream, look for your serenity in the eyes of your loved ones and especially be aware to make you beautiful memories every day. Do not hesitate to live your life as long as you want, ... and to want as long as you live! 

 

Image and text ~ © EIN ~

=================

 

Il valzer della vita 

 

Tra i lampi dei momenti che passano, la vita ci cattura nel suo ritmo come un valzer. Ci ruota, ci avvicina, ci separa, ci alza e ci abbassa, cambia i nostri passi, cambia le nostre prospettive, cambia i nostri stati d'animo, ci unisce in un bacio e ci scioglie in una lacrima, cambia le nostre aspettative, cambia i nostri partner, ma no importa quanto ci distorca e ci trasforma, non potrà mai cambiare i nostri ricordi.  

Finché sei preso nel valzer della vita, non dimenticare che ogni valzer ha un inizio e una fine. Il tempo non balla con nessuno all'infinito, il tempo è un esattore. Sorridi, balla e sogna, cerca la tua serenità negli occhi dei tuoi cari e soprattutto sii consapevole di farti ogni giorno bei ricordi. Non esitare a vivere la tua vita finché vuoi,... e a volere finché vivi!

 

Immagine e testo ~©  EIN ~